Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

TeatruPentru omul sfinţeniei, IisusHristos a îngăduit „sfârtecarea” din„Grădina Ghetsimani”, un ţinut alsuspinului, plângerilor şi suferinţeiceluilalt / celeilalte. Pentru IisusHristos, după 2000 de ani, omul încăare pregătită o cruce, iar Iisus Hristosdeşi a sfinţit Crucea pentru întreagalume, omul nu ezită să-şi repetepovara deicidului, din cauza sminteliinelimpezirilor luciferice...La Studio „Euphorion” în Cluj,am avut înainte un altfel de manifestal Actorilor înaintea omului. Există înunele piese de teatru atâta tărie amesajului, încât orice deşetăciune arfi în mintea omului şi orice împietrirea inimii ar afla omul, actorii reuşescsă afirme pe Scenă ceea ce lumii îieste teamă, şi anume „Adevărul”.„Cealaltă moarte a Ioanei d'Arc”este o scenă perpetuă, unde cealaltăIoana este „însoţită” de un Hristos,rămas pe Sfânta Cruce adăstând parcărevenirea omului la cele dintâi„inocenţe”. În spaţiul carceral,cealaltă Ioana are punctări„penitenţiale” de tortură fizică şiremuşcări „inexpiabile” de gravurăsufletească. Cealaltă Ioana se aflăîntr-un monolog cu Ioana d'Arc, înfapt un dialog al firii aflate larâspântie de gând, gest şi„mântuire”...Şi Hristos „tace”. „Tace” şi„zace” pe Sfânta Cruce careadumbreşte plângerea celeilalteIoana, penumbreşte ignoranţaoamenilor trufaşi, farisei, ipocriţi şiduplicitari. Şi Hristos „tace”. Nu-Lmai impresionează nici scenasărutului picioarelor pentru fiecaredintre cei penumbriţi.El „tace” fiindcă a înCuvântatlumea, dar omul pus-a peceteasângelui peste Cuvânt şi de atuncirostirii i-a mai rămas doar ecoulplângerilor din freamătul Norului totmai răzleţit privirii omului.Hristos a Cuvântat înainteaomului vreme de aproximativ trei anişi şase luni (un teolog ortodox mi-aspus aceasta); mai apoi au trăit întruCuvânt creştinii vreme de 2000 deani, adică ieri, astăzi şi mâine până înApoi. Hristos „tace”, însă creştinii aupurtat Cuvântul, astfel El a fost mereuîn preajma omului...Dacă România pare a fi un cazclinic, omenirea nu a depăşit stadiulcronic, iar Dumnezeu nu îi dă şansenici celui rău „să le rezolve” dacă eleste dezamăgit de în cel hal şi-a ajunsîn sine, Creaţia Sa ridicată din noroi,în amurgul Imnului Împărăţiei, omul.Atunci când Hristos „tace”,Dumnezeu se apropie şi se aşeazăalături de cealaltă Ioana. Astfel apareşi Dumnezeu într-un loc de care nueste „legat” decât poate prin„sfinţenia” Ioanei d'Arc. De aceastădată, fără Arhanghelul Mihail, carelipseşte, din pricina iuţimii sale ladezamăgire. Un Dumnezeu uşor„prins” de „o zăpăceală”, care nudovedeşte slăbiciune, ci mai repedesmerenie (refuzată de om / carelipseşte omului). Cu veşminteapostolare, Dumnezeu vine spreredescoperirea Ioanei d'Arc, însă nufără a lăsa un foarte clar mesajcătre alţii...Din vreme în vreme apareşi celălalt, numit prin vremi călău. Elface vocalize cu poruncile, tot eladmiră pe Ioana d'Arc, dar pe cealaltăIoana vrea să o violeze; tot el rămânedin pricina nesocotinţei şi îndrăzneliifără bărbăţie, ca într-un final să nu îşimai dorească nici demnitatea.Versatil din interes mărunt,Viclean din exemplul numiţilor alţii,dar care înţelege totuşi aservit pepotentatul ce are totul din cei 30 dearginţi, însă iată că odată cu el şiFranţa are totul, doar el este la rându-icel dintâi francez.Dumnezeu îi demască pe alţii.Atât de mulţi sunt încât parcă____________________________________________________________deşertăciunea lor sufocă pământul şivrea pare-se să sugrume cerurile.Înconjuraţi de toate voluptăţile firii,luciferizaţi prin amorul de eul celsacrificial de aproapele pentruplăcerea de sine, alţii sunt consecinţavanităţii duse la marginea celor maifireşe, trufaşe şi ipocrite dedublări.Fie că sunt potentaţi, fie că estepoporul, fie că sunt ierarhii, fie căsunt cărturarii, alţii îşi dovedescticăloşia, nemernicia şi josnicia printocmai nesocotirea valorilor prindeicid şi refuz perfid de învăţăturaunui Dumnezeu prea drept pentrugustul acelor alţii.Dacă pe Hristos L-au osândit lamoarte, Dumnezeu nu se aşteaptă la osentinţă mai blândă. Pentruaceşti alţii, Dumnezeu nu mai poate finici măcar ridicarea „Ceva”-ului lanivelul „Unui Zeu Necunoscut”. Pebuzele lor murdare de necurăţia vieţiipe care o săvârşesc, Dumnezeu numai poate să culeagă nici măcar tina,ci doar întinarea să o vadă, cu silăprivind la cândva făptura, căreiaastăzi doar firea ipocrită i-a rămas.Aceştia sunt acei alţii prin carecealaltă Ioana vrea viaţa, dar pentrucare Ioana d'Arc alege „mucenicia”...Într-un final, Dumnezeu, celălaltşi Ioana d'Arc sunt cei rămaşi,împreună spre desăvârşirea patimilor,care mistuie firea. Şi a fostrugăciunea, iar împreună cu aceastaau fost cealaltă Ioana, celălalt şi dinnou Dumnezeu, alţii au lipsit, însăurma lor s-a risipit în flăcări...Impresionant joc şi uriaşăîmbinare de măşti, cei trei Actori -Cornel Răileanu, Eva Crişan şiEmanuel Petran - îşi poartă rolulfiecare precum o evocare. Nu-i demirare că Actorii dau Scenei o nuanţădin eliberarea care poate duce omulcătre Adevăr prin rostirea de aceastădată cinic a manifestului din „Cealaltămoarte a Ioanei d'Arc”. De reţinut, derevăzut şi de dumirit !!STEFAN-MIHAI MARTINESCU85