Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

Alexandru Ioan Cuza, în judeţul Iaşi;(Galaţi, completare S.B); Cluj-Napoca; Suceava, Broşteni, DornaCandreni, Vatra Dornei, prin judeţulSuceava; Braşov. Lumina zilei amaflat-o la Muncel, iar pe certificatulde naştere este consemnatălocalitatea Stolniceni-Prăjescu,judetul Iaşi. Prilej de mândrie să fiinăscut acolo unde s-a înălţatîntemeietorul teatrului modernromânesc, Matei Millo, chiar învecinatatea Mirceştilor luiAlecsandri! [...] Stabilit în Suceava,la absolvirea liceului, am optatpentru studii filologice. Bunica,dinspre tata, Maria (Teodoreanu, lanaştere), era verişoară cu Teodorenii(Ionel, Alexandru/Păstorel şi Puiuţu),iar marea ei dorinţă era să-şi vadănepoţii la studii în Iaşii marilorinterbelici.‖ (fragmente din „SatulSuceava”, NordLitera)Pe boier Axinte l-am cunoscut cuadevărat – nu se putea altfel! – într-un(fost) conac înconjurat de un superbparc englezesc, Centrul cultural de laArcuş (Covasna): după ce membriiredacţiei revistei „Astra” şi colaboratoriai acesteia (aceleia...) s-austrăduit să impresioneze cuconiţeledin asistenţă (în majoritate, dăscăliţeminoritare în zonă, adică româncuţe)citind sau recitând din producţiileproprii, Eugen, care avea şi darul de acapta atenţia şi avea şi cu ce seprezenta, a citit exclusiv din„catullianul” Vasile Sav, unul dintreprietenii săi din perioada echinoxistă,care trecuse Stixul mult prea grăbit.Nu ştiu dacă noi am impresionat pecineva, dar Eugen a impresionat – celpuţin pe mine – prezentând dovadacă, după ce autorul tace, cărţilecontinuă să vorbească, inclusiv cuvocea celor în memoria căroracontinuă să trăiască. Au fost şi altegesturi de boier, dintre care cred că esuficientă evocarea unuia singur, nuultimul. Anul trecut (23 martie), cândpentru prima dată premiile FilialeiBraşov a Uniunii Scriitorilor dinRomânia au fost decernate în cadrulTârgului internaţional de carte şimuzică, Eugen, premiat pentruvolumul «Autopsierea labirintului»(lansat, de Editura Minerva, la – nu seputea altfel! – librăria... „MihaiEminescu” din Capitală), şi-a împărţitpartea materială a premiului cu unulpe care-l credea mai amărât decât el,deşi, după o viaţă în faţa şi în spatelecatedrelor, ca elev, student şi dascăl,avea înscrisă pe cuponul de pensie osumă jenantă, din trei cifre (ca să n-ocontrazic pe doamna Ilona, restulpremiului a fost consumat de boemă;despre boemul Eugen Axinte potspune mult mai multe decât mine sute– fără exagerare – de artişti, mai alesai literelor, din interiorul şi exteriorularcului carpatic).Tot atunci am aflat, nu din guralumii slobodă, ce fel de dascăl a fostEugen Axinte: o ceată de elevi,componenţi ai unui cor aplaudat pescena târgului, l-au înconjurat şiîmbrăţişat pe fostul lor prof...În fotografia preferată a lui EugenAxinte – alb-negru, „de epocă” –,aceea care-i ilustreză cărţile şi texteledin zeci de alte tipărituri, putem vedeaprivirea unui boier bonjurist dinprincipatele unite sau încă nu ori ceaa unui latinist ardelean. Al nostru tânărla Paris n-a învăţat, dar s-a franţuzitla Filologia ieşeană (până l-asperiat miliţia, după o idilă... francofilăfără frontiere), urmând să înveţe,la Cluj, francofonia cu frontiere(dublă licenţă, geografie – limba franceză).Dar ultima imagine, mai viedecât cea alăturată, e cea a unui daccoborât parcă de pe Columnă din dorulde casă. Revelaţia am avut-o în 23ianuarie a.c. (memoria tehnicii), încămăruţa lui... încăpătoare de la etajul6 a unui turn de beton, nu de fildeş,din Valea Cetăţii, atelier de creaţie,subredacţie şi subadministraţie a„Vetrei vechi”, e-dispecerat de undesupraveghea Oculta Mondială şiavertiza prezumtivele victime; când şicând, şi spaţiu pentru munca ladomiciliu în folosul obştei boeme. Înacea zi era încotoşmănat pentru căfăcea ture între monitor şi balconpentru a nu-l afuma cu ţigaretele salenoncancerigene (medicul din - nu de- familie mi-a confirmat că, împotrivaaxiomelor, plămânii i-au rămasteferi!) pe adolescentul care-i instala______________________________Lansare de carte „Autopsierea labirintului”,Târgu-Mureş, 18.10.20109Pileatul coborât de pe Columnă(foto: S.B.)________________________________________________________________________________________________________________________________________________________în PC noi programe. Am exclamat:„Uită-te la ăsta, pare un dac coborâtde pe Columnă!”. Ăla micu‟, surprinsşi el, mi-a cofirmat şi aşa a apărutfotografia. Originalul, titular a 6 diplomedecernate de biroul din România(membră fondatoare) al UniuniiLatine reunind 37 de ţări în carese vorbesc limbi neolatine, era convinscă în acele ţări se vorbesc înrealitate limbi neodacice (cuvântulîmi aparţine, nu şi ideea). „Tracopatia”a fost o altă mare suferinţă a luiEugen Axinte şi, pentru că funcţiaface organul, transformarea chipuluide bonjurist într-unul de pileat erainevitabilă. Dacă el ar fi scris cartea«Noi, tracii», n-ar fi afirmat, ca IosifConstantin Drăgan, că noi i-amînvăţat pe unguri să mănânce şi să seîmbrace, ci că noi i-am învăţat pelatini limba noastră, că provinciaistorică Tuscia, incluzând nu numaiToscana, ci şi părţi din Lazio şiUmbria, a fost colonizată de străbuniinoştri coborâţi de pe Tisa (de unde şinumele); că pe mulţi alţii, de maideparte, i-am învăţat să făurească, săgândească, să viseze, să se roage şi săscrie; că în epopeile Indiei antice suntdescrise fauna şi flora din Carpaţi, căVedele, scripturile hinduiste, îşi auoriginea tot pe aici, pe unde curgeVedea, străbătând satul cu acelaşinume şi Ruşii (Roşiorii) de Vede; căacest pământ mai ascunde mistere, lafel cum nenorociţii de academicieniromâni şi alţi nenorociţi de aiureaascund probe; că şi azi se produc aicifenomene extraordinare. Nu întâmplător,s-a stabilit, pentru vecie, întredouă repere misterioase, coloanele debazalt de la Racoş şi Sfinxul dinBucegi! Sintetizând învăţăturile lui →