Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

- Cu mulţi ani în urmă, pevremea când eram redactor al revisteistudenţeşti de cultură „Echinox”,la Cluj-Napoca, fusesemdesemnat redactor-responsabil alunui număr care a fost ilustrat cureproduceri ale unor lucrărisemnate de Sorin Dumitrescu. Dingreşeală, a mea sau a tipografilor,una dintre lucrările maestrului afost „aşternută” invers în pagină.Sorin Dumitrescu l-a sunat peprofesorul universitar Ion Pop,directorul revistei, şi i-a semnalat„minunea”, mărturisind, fără a sesupăra, că, numai astfel, lucrareasa a „gustat” un plus de genialitate.Ion Pop, zâmbind, mi-a relatatdiscuţia avută cu SorinDumitrescu, oferindu-mi unmoment de reflecţie asupra aceleiîntâmplări. Amintindu-mi, acum,de acea „păţanie” a devenirii mele,mă gândesc: oare cum am puteainversa raporturile întru oreprezentare, pe măsura talentului,a artiştilor români în lume?– Savurez întâmplarea de la„Echinox” cu lucrarea care a câştigatun plus de genialitate prin inversareapoziţiei în pagină a acesteia. Nu credînsă într-o reuşită a artiştilor români,a ta-lentului lor doar printr-oreprezentare mai puţin firească pesimezele din lume.-„Există un pericol în care suntemsincroni cu Occidentul: pierdereaidentităţii, uitarea rădăcinilornoastre profunde...” spune, undeva,regretatul Horia Bernea. Oarepierderea „fiorului” identitartradiţionaleste singurul motiv carea declanşat în lume criza deidentitate în arte?– Nu văd un pericol în a fisincroni cu Occidentul. Adevăratulartist (în definiţia mea) trebuie sătrudească pentru a deveni universal,fără a se detaşa complet de rădăcinilesale. Mă gândesc la ConstantinBrancuşi care, departe de meleagurilenatale, şi-a întărit identitatea,rădăcinile sale fiindu-i izvor deinspiraţie. Acel „fior” identitartradiţional,cum amintea regretatulHoria Bernea, poate fi păstrat în sufletşi înserat discret în creaţie ca un “firal Ariadnei”, ca un talisman preţios.-Întrebarea anterioară prefigura„nedumerirea” mea, una maiveche, legată de prezenţa ta laBroadway Gallery: în anul 2010,pare-se, ai realizat o itineraţie cupolipticul CANIS URBIS (TheGolden Stray Dog), pe „traseul”GoldArt Gallery din Bucureşti, ArtShow – Zürich, The Brick LaneGallery – Londra şi BroadwayGallery – New York. Aici, în„terminalul” new-yorkez, aiparticipat în cadrul GLOBAL ARTPROJECT (The InternationalArtists At Home & Abroad). Cuaceastă ocazie, Abraham Lubelski,directorul Galeriei Broadway şi alrevistei NY Arts Magazine, scria căacest proiect reprezintă „o selecţieCompoziţie, acrilic PFL______________________________de artişti din întreaga lume carecreează noi perspective globale înarta lor”. Crezi în globalizareaartei? Globalizarea are şanse săîmbogăţească „viziunea” artistului,ori reprezintă o aplatizare, orenunţare la tradiţie?- Se pare ca aceasta este evoluţialumii, globalizarea artei, care are părţibune şi mai puţin bune, precizând căaceasta poate îmbogăţi viziuneaartistului dar îl poate şi inhiba (aicidepinde de personalitatea artistului).Renunţarea la tradiţie în creaţiafiecărui artist depinde cu siguranţă demulţi factori. Încă de la începutulsecolui 20, ideile circulă cu mai multăuşurinţă dintr-o zonă în alta aplanetei, la fel şi arta care devinepentru unii sursă de inspiraţie, pentrualţii tentaţia de a fi imitată (cu risculde a nu-i putea întelege mesajul şirezultând o artă „artificială”).Globalizarea aplatizează, artiştilorfiindu-le din ce în ce mai greu să aibăo voce distinctă.-Cu excepţia spaţiului culturalfrancez unde, cât de cât, artiştiiromâni şi-au găsit de timpuriu unmediu de afirmare mai prielnic, cealt spaţiu ţi s-a părut maiîngăduitor, să zicem, cu arţiştiinoştri, cu preocupările acestora,6marcate de un tradiţionalism carenu mai funcţionează dincolo defruntariile României?– Aceasta este o întrebare la carepot răspunde mai mult din ce am cititdecât din propria mea experienţă şi, înacelaşi timp, este o întrebare care nupoate avea un răspuns general. Acestlucru este aşa pentru că de puţine orim-am întâlnit cu români dincolo dehotare, în participările mele internaţionale.Expoziţiile de la New Yorks-au desfăşurat în galerii americane,iar eu am răspuns la invitaţia americanilorde a expune acolo; la Londra s-aîntâmplat la fel, în Elvetia, Art ShowZürich, unde am fost singurul participantdin România, sau în Franţa, aceeaşisituaţie. Astfel eu am avut şansade a fi în contact direct cu profesioniştiidin ţările în care am expus; spunşansa, pentru că am putut cunoaştealtfel lucrurile. La Montreal, în Canada,am reuşit să cunosc puţin dincomunitatea românilor de acolo şi potspune că a fost o experienţă foartefrumoasă pentru mine.-Luând drept resursă vizionarăaceastă „incandescenţă” cromatică,în ce îndemn hermeneic, de pildă,ar putea origina arta plastică viziuneaorfică, încât particularul să dea„fiinţei” artistice dreptul la o „fiinţare”numai şi numai cromatică?– În definiţia mea pentru artă,consider că cel mai important aspectal ei este conţinutul, mesajul pe careîl are de transmis contemplatorilor.Nu pot limita o imagine pictată doarla „suprafaţă”, este superficial.-Cum comunici tu cu contemporaneitatea?– Legăturile mele cu arta suntfireşti. Poate că am fost norocoasă căam ales arta sau arta m-a ales pentru amă exprima, astfel, imaginea pictatăeste o formă de a comunica cuoamenii. Practic, ca un artistprofesionist, eu sunt interesată de totceea ce are relevanţă direct pentruviaţa contemporană. Munca meaexplorează o nouă lume de forme şiculori, într-o compoziţie personală.Esenţa fiecărei picturi este legăturaîntre obiect şi mine. Pictura mea estepreocupată mai mult de teritoriul vagdintre lumea văzută şi cea nevăzută.Cât de interesant este faptul că arta şiviaţa sunt atât de legate şi doar uniioameni pot înţelege acest aspect! Artae creată de oameni pentru oameni.-Generaţia mea, de pildă, rodal unei educaţii dogmatice, a →