Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

Poeta Ana Zegrean propuneîntâlnirea cu epigramele sub genericul„Cui(ele) şi cucui(ele)”, volum apărutla Editura Romvimed Publishers.Dacă până acum, Ana Zegrean ne-aîncântat cu aceste epigrame doar înpaginile de satiră şi umor ale ziarelorsau în antologii de grup, de aceastădată şi le-a aşezat într-o carte caredescrie stările prin care trecesocietatea de azi. La fel ca învolumele de poezie, Ana Zegrean esteun bun observator al evenimentelorcare se derulează în societatea actualăpropunând, prin cele patru capitole –„Soacră, soacră”, „De-ale vieţii”, „Cusus-n jos” şi „Lume, lume” – pastileaşezate sub forme de epigrame caresă descreţească frunţile românilorstresaţi de capitalismul care seconturează de mai bine de 20 de ani.Urmaşă demnă a baronului AlexandruMisiuga, Ana Zegrean le dedicăsoacrelor un capitol întreg, cântânduleiubirea veşnică: „Pe soacră oiubesc şi recunosc/ Că sunt un tipextrem de fericit/ Doar pentru că detânără a murit/ Şi nici n-am apucats-o cunosc” sau „Se ruga mereusăracul/ Că-i creştin, nicicum ateu/ Şiîn sfârşit a dus-o dracul/ S-a mutat laDumnezeu”. Amarul este îndulcit însocietatea actuală prin metodele vechide când lumea: „Astăzi ştie ce-iamarul/ Suferă profund cât doi,/ Abăut doar cu paharul/ Jură: n-a văzutbutoi”. Însă Ana Zegrean ne atrageatenţia că toate păcatele vieţii aurăsplata lor: „Nu cu mărul, cu gutuia/Dama i-a venit de hac/ Şi un popă caun drac/ Îi descântă Aleluia”.Ana Zegrean, membră a UniuniiEpigramiştilor din România,construieşte prin această carte o lumeîn care putem evada atunci când viaţareală ne sufocă: „Maestre, vinu-idelicios/ Să nu crezi cumva că-sbeată/ Când spun că tare ar fi frumos/Să ai vârstă inversată”. Nu sunt uitaţinici coordonatorii destinelor noastre,fiind taxat fiecare ministru în parte.Este de ajuns exemplul cu cel care aregrijă de bugetul ţării: „A făcuteconomie/ E ministru şi nu-i pasă/Însă, vai de aşa domnie/ Îi lipsesc anii52de acasă”. Asta este lumea noastră, încare fiecare are un moţ în plus: „Leplace totul să blameze/ Cu tirulvorbelor să-mpuşte/ Doar latră, numai pot să muşte/ Că nu au dinţi, cidoar proteze”.Ana Zegrean este una dintre cele maiapreciate epigramiste din zonă,volumul de faţă întărind convingereacă prin umorul fin, de calitate,lucrurile pot fi privite altfel.MENUŢ MAXIMINIAN__________________________________________________________________________________________________________________________________________→personajului, încât nu surprindecă ajunge autorul unei dublecrime, fizică şi morală, supunând peiubita fiului unui avort. Personajul tăue mai abject decât Pilat din Pont:“doctorul se spălă pe mâini de sângelepropriului nepot, cât se poate demulţumit. […]- Când aţi început? De două luni?Află fiule că sarcina avea trei luni!- Nu se poate!-Ba da! Iubita ta nevinovată eragravidă cu altul.”Regretele ulterioare sunt inutile.“ […] a trăit până la nouăzeci de ani.Spre sfârşitul vieţii, o chema şi-i cereaiertare. Îl chema şi pe cel nenăscut.Erau lucruri ce nu le maiputea îndrepta şi asta îl scotea dinminţi.” Naratorul tău are 2-3 scăpări… ideologice Îţi amintesc una.Ceferistul Constantin, socrul luiAugustin, se întreabă “unde eraumarile dislocări sociale, martirii şivictimile?” Pentru Augustin şiConstantin, şi pentru toţi asemenealor, ―prudenţa‖ este legea existenţei.Nu departe de această laşitate, este şiDodi. Acesta, în locul luptei pentruiubirea sa, se face marinar. Plecatul înlume este numai pe jumătate salvare.Maria (o Evă nevinovată) este ovictimă a sistemului şi a familiei luiAugustin. Alungată de familie, înBucureştii studenţiei descoperă lascară mai mare realităţile dureroasetrăite în orăşelele de provincie princare destinul de fiică de deţinut politica purtat-o. În Bucureşti, lumea-teatru,ajunge ca un fluture fascinat delumină în speranţa că va putea uitatrecutul şi începe o nouă viaţă.Repede descoperă că lumea în care aajuns (lumea lui Bebe, a Păpuşii, arestaurantelor de lux etc. etc.) este omare piaţă în care totul se vinde şitotul se cumpără. Bulversată şi amăgită,încearcă să se răzbune cu cinism,lăsându-se târâtă în viaţa din Babel.La un moment dat, ca un Rastiniacrăsturnat, strigă către Babel: “domnilor,v-am oferit inima mea, v-amoferit trupul meu. Ce aţi făcut cudarurile.”Irina Petraş mi-a luat-o înainte(oficial!) aşa că nu-mi rămâne decâts-o citez: tipologia feminină a prozelortale e dominată de “eroineapatice, abulice, supuse masculinuluidominator şi egocentric şi incapabilesă-şi asume autonomia[…].” Aş faceo “corectare”. Eroina din Dodi ( saucea din Stăpânul domeniului) nu estechiar abulică. În coturareapersonajului ai estompat graniţa, maiales în ultimile secvenţe epice, dintrereal şi oniric.Nuvela ta are virtuţi de scenariude film. Poate un regizor de marcă vaajunge să-ţi citească nuvela şisecondat de o echipă asemenea, varealiza un film de calitate.Suplineşti restrângere epică şianalitică specifice prozei scurte, prinrecurgerea la simbol. Îţi amintesccâteva doar din Dodi: “geamantanulde carton”, “geamantanul verde”,“gara (peronul, şinele, copartimentul,biletul). Ai folosit şi o inversare desimboluri cu rezultate de sens: Dodi,bărbatul devine omul apei, iar Maria,femeia, devine (cel puţin pentru untimp) omul uscatului.Încă două observaţii şi închei, nude alta, dar paginile mele să nuîntreacă pe ale volumului tău. Înscrisoarea anterioară, te-am atenţionatasupra pericolului de a persevera îndescripţia în spirit expresionist.Constat că în volumul de faţă nu maiai asemenea pagini. Condeiul tău areînclnaţie spre impresionismul care îţisusţine introspecţia şi analiza.Reluând o idee anterioară te sfătuiesc(!) să nu te laşi amăgită de gândul dea scrie roman. Vocaţia ta este prozascurtă. Condeiul tău numai de ea vaascula.