PORT@LEU - Portal de carte si arte

participarea tuturor, o participare deplina si colectiva. Acest grup, multiplicat in spatiu si in timp,
formeaza o societate extraordinara, o unitate in diversitate, chiar daca efemera. Extraordinara caci
ea este in mers spre un pamant al transfigurarii; extraordinara caci comunitatea creata in timpul
pelerinajului este nediferentiata, fara varsta, fara ierarhii. Participau la acesta societate, scria Raoul
Glaber descriind pelerinajele efectuate cu ocazia jubileului de la anul 1033, “oameni din clasele
inferioare, cei din clasa de mijloc, cei puternici, regi, conti, marchizi, prelati si, in sfarsit, ceea ce nu
se intamplase niciodata, multe femei, cele mai nobile alaturi de cele mai sarace”. Clerici si laici se
regaseau si se regasesc intr-o comuniune de fervoare, de speranta, de lumina si de bucurie. “Sa te
veselesti inaintea Domnului Dumnezeului tau, tu, fiul tau si fiica ta, robul tau si roaba ta, levitul din
cetatile tale si strainul, orfanul si vaduva, care vor fi in mijlocul tau.” (Deut. 16, 11) Se implineste
pe drumul care duce spre locul fagaduintei ceea ce sfantul apostol Pavel dorea de la fii credintei:
“Nu mai este Iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si nici
parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus.” (Gal. 3, 28) Este o societate
extraordinara pentru ca demersul pelerin este trait ca o cautare, fie a implinirii fizice, fie a trezirii
sau implinirii spirituale.
Efemera, societatea pelerina nu dureaza decat atat cat dureaza pelerinajul. Aspra, prin
incercarile la care este supus pelerinul, fericita, prin dubla descoperire a celuilalt, profunda prin
intensitatea intalnirii, aceasta societate este un moment de vesnicie.
Memoria traieste si stabileste intre toti membrii grupului care au fost “una” un moment de
recunostinta. Pelerinul devine memoria vie a experientei traite, iar societatea pelerina imagine a
societatii fratesti a mantuirii. Pelerenii formeaza acele comunitati in mers, imagine a Bisericii,
poporul lui Dumnezeu in mers spre Imparatia cereasca. “Figura colectiva a poporului care la
chemarea lui Dumnezeu traverseaza pustiul ramane tipul, mai ales, in Occident a Bisericii in statu
patriae, in timp ce mai sensibila este Orientului icoana Cincizecimii in aspectul ei eshatologic de a
doua venire a lui Hristos. In prima din imaginile prezentate, Biserica este prezentata ca un popor in
misiune in lume, avandu-l pe Hristos in frunte: este imaginea procesiunii, a pelerinajului spre
Imparatie. In cea de-a doua imagine, Biserica este vazuta ca un popor adunat in jurul lui Hristos in
ultimile zile, ceea ce explica faptul ca Euharistia apare ca stalpul structurii Bisericii.” Acesta
viziune este in concordanta cu acceptiunea termenului pelerinaj. Prin peregrinatio Occidentul
intelege cautarea spre un loc sfant, in timp ce Orientul prin face trimitere la chiar
locul sfant si la atitudinea de adorare ce se naste in adorator ( ). Pelerinajul crestin se
refera in final, dintr-o perspectiva tipologica, la dinamismul Bisericii, de la aparitia ei spre a doua si
definitiva Parusie, revenirea in slava a Domnului Iisus.
BIBLIOGRAFIE:
1.LUMEA CREDINTEI(magazin ilustrat),mai ,2004,distribuit de cartea religioasa din
Romania
2.LUMEA CREDINTEI, februarie,2005
Revista Trivium 101