PORT@LEU - Portal de carte si arte

- planul credinţei: ameninţările la adresa Ortodoxiei le putem distinge pe de o parte în contextul descris mai sus, intern,
în contextul comunităţilor europene şi, în fine, în contextul Ortodoxiei mondiale. În ceea ce priveşte planul naţional,
surprinsă în cadrul general al nivelării identităţilor naţionale, ortodoxia va resimţi la rândul său acest punct sensibil. La
nivelul comunităţilor europene, starea conflictuală va fi generată nu doar de promovarea ecumenismului, ca formă de
rezistenţă a creştinismului în faţa credinţelor musulmane, hinduse, etc., ci chiar de conflictualitatea doctrinelor
ortodoxe, protestante, catolice. Punctele nevralgice de la nivel doctrinar vor fi suplimentate de cele la nivel instituţional:
atâta vreme cât textul noii constituţii a Uniunii Europene nu mai conţine, ca la începuturile sale, referinţe la bazele
creştine ale structurii economico-militaro-politice şi câtă vreme, pe fondul instituţionalizării unor relaţii sociale situate
în conflictualitate cu norma creştină, nu mai există o confirmare a moralei creştine la nivelul vieţii publice, ortodoxia va
avea de confruntat mari încercări. De asemenea, în cazul României, spre deosebire de cel al Greciei care recunoaşte
ortodoxia ca religie de stat, Constituţia României din 1991 nu a definit biserica ortodoxă majoritară drept biserică naţională,
ci a proclamat în schimb egalitatea cultelor religioase. De asemenea, legea nr. 489/2006 privind libertatea
religioasă şi regimul general al cultelor statuează că nu există religie de stat, cultele fiind egale în faţa legii şi a
autorităţilor publice. În fine, în cel din urmă plan, ortodoxia românească va avea de înfruntat presiuni din partea
bisericilor ortodoxe non-UE: sârbeşti, ruseşti, fiind previzibile naşterea unor stări conflictuale între interesele
ortodoxismului non UE şi cel integrat european.
Europa se opreşte şi trebuie să se oprească acolo unde începe Ortodoxia 19
Înalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, a sustinut recent, la Alba Iulia,
într-o conferinţă cu tema "Coruptia spirituală", că îl îngrijorează "Europa în care ni se propune să intrăm - o Europa
construită exclusiv pe economic şi politic, în care nu se găseşte nici o urmă de spiritualitate, de cultură, iar de religie
nici nu poate fi vorba. O Europa sărăcită, decapitată de spirit, ceea ce este mai mult decât îngrozitor". Arhiepiscopul de
Cluj a subliniat că, "în schimbul primirii, Europa ne impune să acceptăm sex, homosexualitate, vicii, droguri, avort şi ne
propune stimularea electronicii şi a ingineriei genetice, a cărei ultima cucerire pare să fie clonarea".
În plus, în comunităţile europene în care am intrat de curând, există prezenţe masive de credincioşi ai altor religii, după
cum urmează: mozaici, în toate ţările Europei, cu rabini şi şcoli pentru rabini; musulmani cu centre viguroase în Viena
(cu o bibliotecă însemnată), Germania, Belgia, Franţa şi Marea Britanie, precum şi în Olanda şi în ţările Scandinave, în
România, Bulgaria, Serbia şi Albania; sikhişti, în special în marea Britanie şi prin Germania; buddhişti în Franţa şi în
Elveţia, cu centrul de Buddhism-Zen din ţinutul Baar-Zug, în Germania şi mai ales la Viena unde se află un Centru
reprezentând mai multe direcţii buddhiste într-o singură vilă aprape de sinagoga centrală, în Polonia, în Serbia şi chiar
la noi, în Bucureşti atrăgând adepţi pentru buddhismul zen şi pentru doctrinele tibetane. Pe aceeaşi linie, se constată
prezenţa grupării Hare Krishna în Irlanda şi în Marea Britanie, în Germania, în Polonia, Ungaria şi în România.
Interesul Bisericilor creştine din Europa nu a scăzut faţă de aceste religii şi grupări religioase necreştine, deoarece după
cel de-al doilea Război Mondial şi pe tot parcursul celei de a doua jumătăţi a secolului XX şi la începutul mileniului III,
necreştinnii amintiţi au oferit forţă de muncă şi chiar populaţie – spre exemplu în Germania secătuită de bărbaţi -, astăzi
cu drepturi mai mult sau mai puţin depline. Printr-o politică de promovare a drepturilor omului şi mai ales de stimulare
exacerbată a pretenţiilor minorităţilor naţionale, s-a ajuns şi la o stimulare a practicilor religioase necreştine, în speranţa
fie a unei integrări rapide în sistemul civic european fie în cel cultural etnic şi interreligios 20 .
19 Ministrul austriac Johannes Farnleitner Europa se opreşte şi trebuie să se oprească acolo unde începe Ortodoxia,
Pr. prof. dr. Emanoil Băbuş Ortodoxia naţiunilor în Europa Occidentală
20 Pr. prof. dr. Alexandru I. Stan, Biserica Ortodoxă şi religiile necreştine în Uniunea Europeană extinsă
Revista Trivium 113