PORT@LEU - Portal de carte si arte

ceea ce nu este specific în cazul normelor religioase;
- în normele religioase nu se regăsesc valori juridice pe când în normle juridice se regăsesc valorile
religioase;
- nerespectarea normelor juridice atrage răspunderea individului faţă de societatea organizată care îi aplică
constrângerea, iar nerespectarea normelor religioase antrenează răspunderea individului faţă de divinitate şi
reprezentanţii săi.
Manifestările religioase au comună şi definitorie valoarea sacrului. Sacralizarea este legată şi de perpetua
aspiraţie de autodepăşire şi împlinire umană , orientată spre o proiecţie ideală , absolută, transcedentă şi supranaturala.
Pentru omul religios se instituie spaţii sacre, un timp sacru şi o natura sacra. Valorile religioase sunt prin natura lor
spirituale. Purtătorii lor sunt omul şi conştiinţa sa, comunitatea umană şi spiritualitatea colectivă. Valorile religioase, ca
toate valorile sprirituale sunt valori scop. Se bazează pe credinţa şi revelaţie, pe sentiment şi trăire. Iubirea faţă de
aproape ocupă un loc central în religie . Titu Maiorescu afirma “Sentimentul religios îndeplineşte misiunea de a înalţa
spiritele deasupra intereselor egoismului zilnic.
“Valorile religioase sunt integrative. Ele integrează, unifică, constituie într-un tot solidar şi coerent toate
valorile cuprinse de conştiinţa omului. Prin valorile religioase se înalţă arcul de boltă care uneşte valorile cele mai
îndepărtate, adună şi adăposteşte pe cele mai variate. Un individ poate cuprinde diferite valori, pe cele mai multe din
ele, dar legătura lor unificatoare va lipsi, atâta timp cât valoarea religioasă nu li se adugă”. ( Tudor VIANU, Filozofia
culturii şi teoria valorilor)
Bibliografie:
Prof. Lucreţia Dogaru – Teoria generală a dreptului
Pr. prof. dr. Nicolae V. Dura – Dreptul şi religia – normele juridice şi normele religios – morale
(Ramona ARDELEAN)
Rugăciunea în medierea conflictelor. Învăţături
Conflictele intrapersonale şi cele interpersonale pot porni de la o luptă care se duce de cele mai multe ori la
nivel mental, în constiinţă, pentru supremaţia uneia dintre valorile pe care persoana respectivă, care “se zbate”, nu ştie
exact cum să le posteze în frontispiciu. În acest sens, Biserica Ortodoxă Română ar avea un rol important, prin doctrina
filocalică.
Filocalia - dragostea de frumusete - îşi are originile în antologia lui Vasile cel Mare şi Gigore Teologul 30 , care,
de-a lungul timpului, a suferit completări şi modificări. 31 . Cultura română are “Filocalia sfintelor nevoinţe ale
desăvârşirii” 32 a Părintelui D. Stăniloaie.
Biserica Ortodoxă mărturiseşte credinţa în Dumnezeu, enoriaşii exprimându-se cel mai adesea, mai ales atunci
când sunt în impas, prin rugăciuni. „Ortodoxia poporului român a evidenţiat, între altele, în plan intelectual, speculativeteologic,
traducerile integrale şi parţiale ale Sfintei Scripturi (…), dintre teologie şi viaţă, dintre cunoaştere şi
antropologie, dintre individualitate, comuniune şi conciliaritate; teologia pastorală; dezvoltarea legislaţiei şi studiul
dreptului bisericesc; numeroase alte probleme de maximă generalitate şi importanţă” 33 .
30
Din “Scrierile” în 27 capitole ale lui Origen (185-252/254)
31
dintre ediţiile valoroase ale “Filocaliei” este cea tipărită la Veneţia cu titlul “Filocalia părinţilor care practică
trevzia” - Filocalie a Sfântului Nicodim Aghioritul (1749-1809) şi a lui Macarie din Corint (1731-1805), conform
lui Dan Zamfirescu – “O carte fundamentală a culturii europene”, Ed. Roza vânturilor, Bucureşti, 1990 (mai sunt
ediţii ale Filocaliei în franceză ,engleză, rusă, ucraineană)
32
“Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii”, Părintele Stăniloaie, I-V 1946-1948 Sibiu, VI-XII 1976-1991,
Bucureşti
33
Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionarul de teologie ortodoxă A-Z, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR,
Bucureşti 1981, Articolul Ortodoxie, pg. 273-278
Revista Trivium 118