PORT@LEU - Portal de carte si arte

În “Vorba lui Neagoe Vievod către fie-său Theodosie Voievod şi cătră alţi domni, carii vor fi în urma lui
biruitori ţării acesteia, pentru pecetluirea cărţii acesteia” aduce un elogiu rugăciunii: “Că ruga iaste ducere şi
împreunare omului cu Dumnezeu, iar după tocmeala lumii iaste pohtire şi împăcare cu Dumnezeu, şi mumă şi apoi şi
fată lacrămilor; păcatelor iaste curăţie, ispititurilor pod, întristăciunilor mângâiare, răsboaelor sfărâmare; lucru
îngerescu, hrana celor făr’ de trup, veacului ce va să fie veselie, lucru netrecut, izvor bunătăţilor, solie darurilor,
prisoseala nevăzută, hrana sufletului, luminarea minţii, săcure oceaianiei, arătare nădejdii, dăzlegare grijilor; bogăţie
călugărilor, negâlcevitorilor comoară; slăbiciunea urgiei, arătare de pace; tocmire arătării, sol lucrurilor celor ce vor
să fie, semnare slavei. Ruga cu adevărat iaste celui ce să roagă judecată mai nainte încă decât judecata lui Dumnezeu
care va să fie.”Urmează altă rugăciune: “Nu mâniia, Doamne, urgiia ta, pentru fărdelegile méle! Că de unde voiu putea
eu, Dumnezeul mieu, să încep mai nainte şi să plângu păcatele méle cătră mila ta? Că păcatele méle eu nu le poci
socoti, că suntu ca stelele ceriului şi ca năsipul mării, care am făcut eu înaintea ta, stăpânul mieu. Ci însă, Doamne, eu
sunt zidirea ta şi casa ta, pentr-acéia nu mă lăsa în mâinile satanii, nici să fiu încuiat în puşcăriile iadului, să nu să
bucure satana de mine, zidirea ta şi robul tău NEAGOE.” Mai departe se roaga: “Auzi, Doamne, într-acesta ceas şi pre
mine, pre Neagoe, robul tău cel păcătos şi ticălos, nebăgătoriul de seamă şi neînţeleptul, cum ai auzit şi pre Iezechiia în
ceasul morţii! Întracélaşi chip auzi şi pre mine neharnicul, robul tău, că alt n-am cătră cine mai alerga, Doamne, fără
numai cătră mila îndurării tale. Şi nu mă priimi ca pre Iezechie, ci ca pre unul din năemnicii tăi cei mai proşti.”Din tot
sufletul, din inimă, se roagă: „Bucură-te, stăpână, Fecioară Maria, născătoarea lui Dumnezeu, sprijinitoarea şi
ajutătoarea cea grabnică a creştinilor şi roagă pre Dumnezeu pentru mine. Bucură-te, cinstită şi făcătoare de viaţă
cruce, dupre care au izvorât viaţă a toată lumea! (…) Ci numai ce să nădăjduiaşte sufletul mieu pre mila ta, că tu
singur eşti Dumnezeul cel milostiv şi mărturiseşti tuturor păcătoşilor, zicând: „Tot cel ce va veni cătră mine nu-l voi
scoate afară“. (…) Milostivéşte-te spre mine, Doamne, Dumnezeul mieu, milostivéşte-te spre mine, Neagoe, robul tău,
şi nu după nebunele méle păcate, ci după mila ta cea multă în care mă nădăjduescu eu, bunul mieu şi Dumnezeul mieu.
Că înfricoşată iaste judecata ta, Doamne, îngerilor a-ţi sta înainte, oamenilor a să aduna, cărţilor a să dăşchide,
lucrurilor şi faptelor a să întreba, gândurilor a li să lua seama. Atuncea ce judecată va fi mie, celui ce sunt zămislit în
păcate? Cine-mi va stinge văpaia focului? Cine-mi va lumina întunérecul, de nu mă vei milui tu, Hristosul mieu, cela ce
eşti iubitoriu de oameni? Ci acum într-această vréme dă nevoe, eu la tine cazu, Hristosul mieu, să mă mulţumeşti pre
mine, pre Neagoe, robul tău cel neharnic şi nebăgător în seamă.”
În ale sale învăţături Voievodul zice: „deaca (vom iubi) pre Dumnezeu cu tot sufletul, mila lui Hristos se va
pogorî pre noi, de la dreapta lui cea biruitoare, şi postul, şi ruga şi curăţenia, şi oprirea şi smerenia, şi milostenia, şi
rabdarea, şi ascultarea.”
Domnitorul se roagă la Maica Domnului „tu eşti lumina cea înţelegătoare a toată lumea.”. Una dintre
învăţăturile care răzbate printre veacuri de la tată la fiu, fiind valabilă şi necesară oricărui creştin ortodox din zilele
noastre este şi aceasta: „Fie-ţi drag a te ruga de-a pururea, şi ţi să va lumina inima şi va vedea pre Dumnezeu”. În
capitolul IX, cuvântul 20, Neagoe îl sfătuieşte pe fiul său să se roage asftel: „(…) Şi ne dă judecată dreaptă, ca nu
cumva pentru nedreptăţile noastre să fim lepădaţi şi izgoniţi la înfricoşata-ţi judecată (…)”. Una dintre rugăciunile
Domnitorului este „Miluieşte-mă, Iisusul mieu cel dulce di Dumnezeiescul mieu miluieşte-mă! Că tu eşti învierea şi
viaţa mea”.
La “Învăţături”, ca sursa pentru acest eseu, adaug din alte texte laice vechi româneşti la care am avut acces,
referiri scrierile versificate apărute în limba română, preluări sau traduceri. Astfel, Nicolae Costin a publicat, sub
„Epigrama” (1976), în lucrarea “Ceasornicul domnilor”, o rugăciune pentru Nicolae Mavrocordat 42 : „Tu, împărate
42 Νικόλαος Μαυροκορδάτος a fost domnitor în Moldova de două ori: 17 noiembrie 1709 - noiembrie 1710 şi 1711 - 5
ianuarie 1716 şi al Munteniei tot de două ori: 21 ianuarie 1716 - 25 noiembrie 1716 şi martie 1719 - 3 septembrie
Revista Trivium 122