PORT@LEU - Portal de carte si arte

acesteia.
O alta abordare a problemei intensificarii vigilentei publice, implica parintii si
comunitatile in considerarea violentei TV ca o problema de sanatate publica.
In sfarsit, exista activitatile industriei TV si ale guvernului care ar putea
reprezenta initiativa de a schimba televiziunea pentru copii. O initiativa a industriei
TV ar putea include noua dezvoltare a consultantei pentru parinti pe care retelele de
televiziune incep sa le introduca in 1987. S-a constatat ca filmele ce contin
avertismente ce tintesc “discernamantul telespectatorului”au scazut in rata audientei
la copiii intre 2 si 12 ani dar nu au existat schimbari in ceea ce priveste vizionarea in
randul adolescentilor si adultilor. Aceste descoperiri sugereaza ca parintii sunt
sensibili la avertismente si ei vor reactiona conform informatiilor furnizate de aceste
programe. O alta directie ar fi evaluarea nivelului de violenta in programele de
televiziune si coordonarea acesteia cu ajutorul unui dispozitiv electronic atasat la
ecran, cunoscut sub numele de tehnologia “V-chip”. Ea ar presupune includerea unui
circuit electronic,sau V-chip, in fiecare aparat TV nou. Se va transmite un semnal de
avertizare asupra continutului violent, iar parintii vor programa televizorul sa
blocheze programul ce contine semnalul de identificare. Reusita implementarii
acestui tip de interventie ar duce la implicarea industriei TV in evaluarea si codarea
programelor si la implicarea parintilor in raspunderea asupra acestor categorisiri.
In ceea ce priveste efectele violentei mass-media, studiile corelationale si
experimentale din ultimii 40 de ani au demonstrat ca vizionarea si /sau preferinta
pentru violenta TV este legata de atitudini, valori si comportamente agresive. De
exemplu, Robinson si Bachman (1972) au descoperit o relatie intre orele petrecute in
fata televizorului si propriile declaratii ale adolescentilor legate de implicarea lor in
comportamente agresive si antisociale. Atkin, Greenberg, Korzenny si McDermott
(1979, p. 5-13) au folosit diverse masuri ale comportamentului agresiv. Ei au dat unui
grup de copii intre 9 si 13 ani o situatie ipotetica: “Sa presupunem ca te plimbi cu
bicicleta pe strada si apare un alt copil care te impinge jos de pe bicicleta. Ce ai
face?”.
Revista Trivium 169