PORT@LEU - Portal de carte si arte

cheama in orice loc numele lui Hristos si al bisericii locale formata din cei sfintitiin
Hristos in Corint si oriunde altundeva. In conceptia traditionala de sacru este sfant
lacasul de inchinare care ii gazduieste pe credinciosi si pe preoti in desfasurarea
serviciilor divine. Sacrul traditional are coordonate fizice, pe cand sacrul scriptural
are coordonate spirituale.
In veacul nostru secularizat, sfintenia evanghelica, sacrul obiectiv si definitoriu
este considerat pur si simplu un joc imaginativ transmis din generatie in generatie,
fara nici un fel de coerenta rationala.
Sacrul scripturistic are ratiuni spirituale “asta este scris”, “Dumnezeu a
hotarat”, “potrivit cu voia lui Dumnezeu” reprezinta ratiunea necesara si suficienta
pentru recunoasterea definirea sacrului.
Sacrul este obiectul unui interdict si nu numai ci si transgresarea interdictului.
Aparitia interdictelor este pierduta in preistorie odata cu aparitia omului si
cunoasterea divinului. Interdictul, divinul siumanul sunt strans legate.
Desi stiinta a criticat si inlaturat unele interdicte religioase, ea insasi ca munca
de cercetare se intemeiaza pe interdict si fara acesta nu ar fi fost posibila.
Interdictele alunga tulburarile de orice fel, spaimele,expunerea la violenta.
Sacrificiul animalului sau al omului este transgresarea interdictului violentei.
Intotdeauna, sacrificiul relationeaza complementar cu sacrul, un sacru care se
raporteaza la impresia pe care o are constiinta de a fi conditionata de forte
independente de vointa. Insa experienta sacrificiului, departe de a se manifesta ca
univoca, se infatiseaza sub natura sa ambivalenta(cum bine a surprins Nicu Gavriluta)
si bipolara, pe de o parte „ca un lucru foarte sfant de la care nu te poti abtine fara a
comite o neglijenta grava”, pe de alta parte”ca un fel de crima pe care nu o poti
comite fara sa te expui la riscuri la fel de grave.”Actul sacrificial in sine are un dublu
aspect: legitim si ilegitim, pur si impur, dat de cercul vicios al sacralizarii prin
desacralizare a victimei.
Cei doi sociologi francezi,Marcel Mauss si Henri Hubert prezinta destul de
sugestiv natura ambivalenta a sacrificiului in al lor Eseu despre natura si functia
sacrificiului surprinzand realitatea ca „in orice sacrificiu de desacralizare, oricat de
Revista Trivium 127