PORT@LEU - Portal de carte si arte

Această "Panino-manie" îl îndepărta pe Sergiu de mulţi indeni. De ce acest european straniu
dezgroapă "o limbă moartă" - se mirau unii - pe când noi, indienii, am îngropat-o de mult sub
lespezile ştiinţei împrumutate din Europa?
În acelaşi timp, indienii care au preocupări culturale sau ştiinţifice au găsit la Sergiu Al-George
unica oază (la care s-au adăugat acum oazele formate de tinerii inspiraţi de prelegerile sau operele
sale) într-o ţară străină. Profesorii indieni veniţi prin acordul cultural, de pildă, P. Vidyasagar Dayal,
I.N. Chaudhuri, d-na Usha Chaudhuri şi S.B. Singh, au găsit un adevărat prieten în Sergiu. Au găsit
o mică India în casa lui. Savanţii indieni care au vizitat România pentru a cunoaşte cultura acestei
ţări s-au întors cu amintirile surprizei plăcute de a întâlni un fiu spiritual al Indiei pe pământul
României.
"Dintre toţi europenii pe care i-am cunoscut, Sergiu Al-George mi-a fost cel mai apropiat" -a scris
lingvistul şi comparatistul V.N. Mishra profesorului S.B. Singh.
Intelectualii şi oamenii de cultură din India, pe care i-a întâlnit Sergiu în India în 1972, nutresc o
deosebită admiraţie amintirii sale. În serile de primăvară şi în dimineţile de toamnă, aşezându-se
lângă "trandafirul japonez" înflorit pe balconul înmiresmat de "mâna maicii domnului", Sergiu îşi
aducea aminte de zilele petrecute cu prof. P.C. Gupta, vicecancelarul Universităţii Visva- Bharati
(centrul universitar înfiinţat de Tagore la Santiniketan), cu scriitoarea Maitreyi Devi, cu poetul
N.Bharadwaj, bibliotecar la Biblioteca naţională şi, mai ales, cu actorul Sekhar Chatterjee în
Calcutta, cu care rămăsese bun prieten. Acum doi ani, văzându-l în filmul Vânătoarea neobişnuită,
a sărit de pe scaun şi a strigat, emoţionat, "Sekhar! Sekhar!"
Vorbea cu multă însufleţire de conferinţele ţinute în diferite universităţi din India, de vestigiile
culturale pe care le-a vizitat, mai ales de
cel buddhist din Sarnath.
- Te-a dezamăgit cumva India reală? Ţi-a dărâmat visul pe care l-ai zămislit? îl întrebasem în 1972.
- Dimpotrivă. L-a completat şi l-a îmbogăţit. Mi-au lăcrimat ochii când am văzut norii indieni, din
avion. Ei mi-au amintit de Norul mesager al lui Kalidasa. Acum, când mi-a scris un indian că la
prima sa venire în România, într-o primăvară, caişii şi cireşii înfloriţi i-au adus aminte de unele
versuri din Naşterea lui Kumara de Kalidasa, instinctiv am pus mâna pe telefon să formez numărul
lui Sergiu.
Dar atunci, când am comunicat impresiile oaspetelui român despre India în presă, câte scrisori de
admiraţie n-am primit din Calcutta, oraşul meu de baştină, oraşul indian pe care Sergiu l-a iubit cel
mai mult?
- Dar mizeria Indiei nu te-a deranjat?
- Nu există nici o mizerie în India. Există în ochii celor care o văd. I-au plăcut aglomeraţiile de pe
străzile prăfuite, stolurile de vrăbii,
cirezile de vaci, chiar şi căţeii rătăciţi care scheunau în centrele marilor oraşe. Nu i-a convenit să
stea în hotelurile de lux în stil european, unde fusese cazat. Cerea să fie mutat în hoteluri modeste,
unde să poată bea apă dintr-un ulcior de lut - purnaghata.
Toate acestea i-au completat panorama vieţii indiene. La fel ca poeţii anonimi vedici, îl rugase parcă
pe Soare să descopere "vasul de aur" al adevărului. Sau ca Rabindranath Tagore, îi ceruse parcă
cerului să dea la o parte cortina albastră şi să-i dezvăluie lumea pierdută a fericirii. Nu numai prin
Revista Trivium 23