PORT@LEU - Portal de carte si arte

Anca Ioana Măinescu
Rezumat
SERVICIUL RELIGIOS ÎN ARMATA ROMÂNĂ
Data oficializării asistenţei religioase în Armata României a fost 6 aprilie 1870
când a fost promulgat de Carol I Înaltul Decret nr. 603, prin care era aprobat
„Regulamentul pentru clerul din armata permanentă”.
După anul 1948 a urmat o perioadă în care slujitorii bisericii şi ofiţerii vechii
armate regale au suferit persecuţii, însă populaţia nu şi-a pierdut credinţa în
Dumnezeu, iar după decembrie 1989, tradiţiile religioase au fost reluate cu uşurinţă.
În prezent, organizarea şi conducerea activităţii de asistenţă religioasă este
atributul Ministerului Apărării Naţionale. În armată, asistenţa religioasă are ca
obiective realizarea rânduielilor bisericeşti, transmiterea credinţei, educarea patriotică
şi cetăţenească şi îmbunătăţirea stării morale a personalului armatei.
INTRODUCERE
Pentru poporul român Biserica şi Armata sunt două instituţii fundamentale,
legătura dintre armată şi biserică a existat dintotdeauna. Pentru Evul mediu era
caracteristică răspândirea bisericilor şi mănăstirilor fortificate, acestea aveau
bineînţeles un rol spiritual dar în acelaşi timp reprezentau puncte de apărare şi refugiu
în caz de primejdie.
Una dintre tradiţiile sugestive privind legătura dintre armată şi biserică a fost
aceea a prezenţei pe steagurile armatei a sfinţilor militari, precum Sfântul Mucenic
Gheorghe, purtătorul de biruinţă, pe vremea voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Se
spune că această tradiţie a fost moştenită de la armata bizantină, şi că intrase atât de
adânc în patrimoniul nostru cultural şi spiritual, încât voievozii nu concepeau
plecarea la luptă fără binecuvântarea şi sfinţirea drapelelor. De asemenea, Ştefan cel
Mare şi Sfânt şi Constantin Brâncoveanu au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă,
fiind doi dintre cei mai cunoscuţi domnitori români pentru actele de vitejie şi pentru
geniul diplomatic.
Una dintre tradiţiile bisericii româneşti a fost şi este pictarea sfinţilor ostaşi
martiri pe frescele bisericilor, aceasta începând din secolul al XIV-lea şi până în
prezent. Faptul că aceştia apar lângă icoana Mântuitorului şi cea a Maicii Domnului
reprezintă legătura dintre armată şi biserică şi în acelaşi timp un model de curaj.
În ceea ce priveşte zilele forţelor armate, acestea sunt: Ziua Forţelor Terestre,
pe 23 aprilie, la sărbătoarea ortodoxă a Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Ziua
Forţelor Aeriene, pe 20 iulie, la sărbătoarea ortodoxă a Sfântului Prooroc Ilie
Tesviteanul şi Ziua Forţelor Navale, pe 15 august, la sărbătoarea ortodoxă a Sfintei
Revista Trivium 77