PORT@LEU - Portal de carte si arte

Cuv. Pahomie Reg. 149.
- "Bani falşi. Cei ce fac bani falşi, sau este tovărăşit cu cel ce face bani falşi se canonisesc ca şi furii, de la un an
până la cinci ani" (căci înşeală societatea). - II T, 87-88.
- "După Sf. Grigore de Nisa furtul de cele sfinte se pedepseşte pe un timp ceva mai scurt decât preacurvia (15 ani)
dar se canoniseşte (în condiţiile de mai sus c 43 ) până la trei ani, Sf. I. Post. 44.
- Canonul 66 al Sf. Vasile hotărăşte ca cel ce jefuieşte morminte nu trebuie primit la sfânta împartăşanie zece ani.
Iar noi îl oprim un an, dacă posteşte zilnic până la al nouălea ceas din zi (ora 15) şi face câte două sute de metanii" Sf. I
Post. 43.
- "Hoţul, dacă de buna voie îşi mărturiseşte păcatele, să se afurisească pe un an, după canonul 61, Sf. Vasile, iar
dacă a fost dovedit pe doi ani însă noi vom opri 40 de zile de la împărtăşanie pe hoţul care se pocăieşte de bună voie,
iar pe cel descoperit de alţii la saşe luni, dacă va mânca după al noulea ceas din zi (ora 15) hrana uscată şi va face în
fiecare zi câte o sută de metanii", - sf. I. Post 41.
- "Tâlharii se supun canonisirii ucigasilor de oameni deoarece ei se servesc de jaf şi de ucidere ca să-şi ajungă
scopul", - sr. I. Post. 40.
-"Spărgătorul de morminte zece ani va fi neîmpărtăşit"- sr. Vasile 66.
-"Jefuirea de morminte se împarte în păcat usor şi păcat greu. Dacă jefuitorul din respect faţă de cel mort, nu dă
afară pe cel îngropat şi nici nu dezveleşte trupul, ci ia numai oarecare pietre care sunt pe mormânt, şi fac vreun lucru
folositor, deşi şi această faptă nu este vrednică de laudă, cu toate acestea auzul o îngăduie, când din ele se fac anumite
lucruri folositoare pentru binele obştesc".
Uciderea
- "Dacă vreun cleric ar lovi pe cineva în galceavă şi-l va omori dintr-o lovitură grabită, să se caterisească pentru
neînfranarea sa; iar de va fi laic să se afurisească". -Apost. 65.
- "Cu privire la uciderile cele de voie, vinovaţii să se canonisească toată viaţa îngenunchind, iar de sfânta
împărtăşanie să se împărtăşească la Sfârşitul vieţii lor". -Ancira 22.
- "Cel ce a lovit cu securea pe femeia sa este ucigaş. Şi pe bună dreptate ai cerut ca să-ţi vorbesc mai pe larg
despre toate acestea, pentru că este o mare deosebire între uciderile cele de voie şi cele fără de voie".
- "Se cheamă ucidere fără de voie când cineva a aruncat o piatră asupra unui câine sau într-un copac şi din
întamplare loveşte un om, intenţiunea a fost îndreptată contra animalului, sau a scutura fructe din pom, însă întâmplarea
a făcut ca piatra să lovească şi să ucidă un om. Deci, această ucidere este fără voie. Aceeaşi apreciere se face şi când
cineva voieşte să pedepsească pe cineva cu toiag sau cu biciul şi deşi nu l-ar lovi tare, totuşi cel lovit ar muri, fiindcă
după intenţie, el a voit să îndrepte pe cel ce a greşit, dar nu să-l omoare".
- "Deasemenea, este ucidere fără de voie în cazuri de încăierare. Când cineva ucide apărându-se de altul şi
lovindu-l cu lemnul sau cu pumnul la părţile primejdioase (ca tâmple, ochi etc.) numai ca să-l pedepsească, dar nu să-l
omoare; însă aceasta se apropie de uciderea de voie pentru ca n-a voit să fie atent din ură la păstrarea vieţii
potrivnicului. La fel este (în cazuri de lucrări) când cel ce se răzbună cu duşmănie se foloseşte de lemn sau piatră mare
(la şantier) pe care a pravălit-o peste potrivnic şi în loc numai de a-l pedepsi îl ucide, deasemenea este o ucidere fără de
voie fiindcă una a voit şi alta a făcut în mânia sa".
- "Însă cel ce a întrebuinţat sabie sau altceva de felul acesta, nu are nici o iertare, mai ales când el a aruncat cu
securea, deoarece nu a lovit cu mâna ca să poată stăpâni măsura unei lovituri uşoare, ci el a şi aruncat ca şi cu greutatea
şi iuţeala fierului să dea lovitura sigură spre moarte".
- "Femeile care n-au purtat grijă de copilul său de curând născut în călătorie, deşi a putut să-l salveze, înadins la
neglijat socotind astfel că îşi va acoperi păcătid, ori cu intenţiune dobitocească şi neomenoasă a făcut aceasta, să se
Revista Trivium 104