PORT@LEU - Portal de carte si arte

insasi a sacrului – interpune intre om si divin, o realitate intermediara (victima) cu
scopul de a asigura un contact intre cele doua lumi. Momentele sacrificiului, fie ca
sunt izolate unul de celalalt, fie ca sunt reunite intr-un singur act, oermit
neconditionarea circulatia fortelor intre sus si jos. Prin instituirea pierderii si
respingerii fiintei consacrate (privatie) se obtine bunavointa Divinitatii, ce garanteaza
umanitatii debandirea unor forte reinoite (incorporare) sub semnul sacralitatii.
Intreaga civilizatie umana decurge dupa R.G. dintr-o violenta colectiva
primordiala; pentru societatile etnologice documentele care o atesta sunt miturile
(relatari ale persecutiilor redactate din perspectiva persecutorilor naivi). Violenta
colectiva originara nu este insa doar o masina de fabricat „mituri”, ci si prin
intermediului mecanismului zis al tapului ispasitor, care produce efemerist zei din
victime imorale, o masina de alimentat orice Panteon cu divinitati ale violentei
transfigurate. Tot R.G. in cartea sa „Despre cele ascunse de la intemeierea lumii”
apreciaza ca mitologia, religia, cultura in general chiar si gandirea omeneasca, se nasc
dintr-un limbaj real,un omor ritualic ce capata virtuti intemeietoare, dar care ramane
ascuns si camuflat sub transfigurari fictive.
Pe acest principiu “ victimar ” isi cladeste R.G. “ antropologia victimara ”
straduindu-se sa capteze vocea muta a victimelor ispasitoare si adevarul lor ostracizat
„ de la intemeierea lumii ”.
“ Daca violenta este subiectul oricarei structuri mitice si culturale, Cristos este
singurul subiect care scapa acestei structuri, pentru a ne elibera de sub stapanirea ei.
Numai aceasta ipoteza ne permite sa intelegem pentru ce este prezent in Evanghelie
adevarul victimei ispasitoare si pentru ce acest adevar permite deconstruirea tuturor
textelor culturale, fara nici o exceptie”, sustine antropologul de la Standford,
supunand textul neotestamentar celei mai revolutionare exegeze a timpurilor noastre;
iar Roger Scruton, filozof, publicist conservator britanic, argumenteaza ca „Religia
nu este cauza violentei ci solutia ei. Violenta vine dintr-o alta sursa si nu exista o
societate fara ea (fara religie) deoarece vine chiar de la inceputul incercarii vietii in
comun a fiintelor umane”.
Relatia violenta-sacru este accentuata de intentia marturisita inca de la inceput
Revista Trivium 130