PORT@LEU - Portal de carte si arte

de un deficit de stabilitate afectiva si sociala, precum si cele mai putin integrate in
mediul lor. In concluzie, conform acestei teze, mass-media nu creeaza agresivitate si
mai ales nu determina schimbarea atitudinilor si comportamentelor in directia
agresivitatii. Ele pot, in anumite cazuri, sa actualizeze tendinte deja existente. Efectul
de suscitare a violentei nu depinde atat de mesaj cat de alti trei factori: 1. Structura
personalitatii subiectului; 2. Situatia in care se afla; 3. Grupurile de apartenenta si
de referinta ale subiectului.
O distinctie ce trebuie facuta este cea dintre violenta reala (violenta strazii) –
care este reprodusa de media (in actualitati, reportaje etc.) si care, in mod firesc,
apare ca scandaloasa, trezind repulsie si reprobare – si violenta fictionala care, din
modul in care este prezentata si integrata in universul fictional nu mai apare drept
ceva “scandalos”. In fictiuni (seriale, filme politiste etc.) violenta este integrata in
logica naratiunii aparand ca un fapt normal. Numerosi critici considera ca este
inacceptabil modul in care violenta este inscrisa intr-o logica fictionala care o
legitimeaza (valorizeaza). Pericolul apare atunci cand se face din violenta o “valoare”
si este promovat un model de civilizatie in care violenta se prezinta ca o componenta
justificata, banala sau chiar normala. Alte analize atrag atentia asupra faptului ca
violenta mediatizata devine nefasta printr-un efect cumulator, este un proces ale carui
efecte nu sunt direct vizibile si imediate. Influenta acesteia poate fi puternica si chiar
catastrofala asupra celor aflati intr-o stare de rezistenta psihologica, morala si sociala
redusa (inocenti, fragili, izolati, aflati in dificultate etc.). Efectele pot consta adeseori
in tulburari psihice, nu in mod necesar in comportamente violente. Nu putini sunt insa
aceia care sustin punctul de vedere opus (ei sunt sceptici in ceea ce priveste efectele
violentei “reprezentate”). Faptele delincvente ar avea alte cauze decat filmul sau
televiziunea. Copiii si tinerii, ca sa nu mai vorbim de adulti, sunt capabili sa faca
deosebirea dintre “spectacol” si “realitate” la nivelul ideilor si comportamentelor
(Klapper, J., 1960).
Numerosi cercetatori au incercat sa defineasca violenta pentru a ghida studiile
asupra continutului violent al mass-media. Ceea ce o persoana considera violent, s-ar
putea sa nu fie considerat la fel de o alta persoana, si modul in care imaginile violente
Revista Trivium 162