PORT@LEU - Portal de carte si arte

acasă, ar trebuii sa iertam noi din inimă pe vreun membru al familiei care ne-a supărat, sau pe vecinul cu care am
schimbat câteva vorbe mai dure, sau pe cel care ne-a făcut să suferim. Iisus ne aşteaptă să dăm acest examen.
MIRACOLUL IERTARII
“Un băiat a mers odată să facă ceva, fără să aibă binecuvântarea părinţilor lui. Dar a fost victima unui accident
şi şi-a pierdut ambele picioare. Când părinţii l-au văzut, el le-a spus: “Mă veţi ierta?” Alergând spre el, amândoi părinţii
l-au îmbrăţişat şi i-au spus: “Desigur, deja te-am iertat.” Atunci băiatul a spus: “Atunci pot să trăiesc fără picioare.””
Puţini oameni pot să trăiască fără iertare. Domnul nostru Iisus Hristos a vorbit frecvent despre iertare. Odată a spus o
parabolă despre de ce trebuie să iertăm. Numită parabola servitorului neîndurător, este un comentariu asupra a două
lucruri pe care le-a spus Iisus: “Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5,7) “Şi ne iartă nouă greşelile
noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6,12).
Dumnezeu nu iartă cum iertăm noi
Ce ar fi dacă Dumnezeu ar ierta în modul în care iertăm noi uneori? Noi spunem de exemplu: “Ei bine, te iert,
dar nu uit.”; “Te iert, dar nu mai vreau să am de acum de-a face cu tine.”; “Bine, bine. Acum trec cu vederea, dar dacă
se mai repetă o dată, o singură dată, atunci gata.” Cum ar fi să ne spună aşa Dumnezeu? Din fericire El nu iartă cum
iertăm noi.
Desigur, unii vor avea mereu de obiectat: “Cum te aştepţi de la mine să iert şi să tot iert după tot ce mi-a făcut?” Dacă
respectiva persoană ar putea să îi spună aceste cuvinte în faţă lui Hristos, uitându-se în ochii Lui, sunt sigur că l-ar auzi
spunând: “Dar, dar ce spui de toate gândurile tale rele? Ce spui de datoriile tale? Ce spui de sarcinile pe care ai eşuat să
le faci? Ce spui de minciunile tale? Dar de relele făcute cu limba ta ascuţită? De ura ta? Nu ţi-am iertat Eu oare datoria
ta cea mare? Şi atunci de ce nu ierţi şi tu acestora?”
“Eu nu iert niciodată.” Un predicator i-a spus odată guvernatorului Oglethorpe de Georgia: “Ar fi bine să îl
iertaţi pe omul care v-a greşit. Nu ţineţi ranchiuna.” Guvernatorul Oglethorpe a spus: “Domnule, eu nu iert niciodată”.
Răspunsul pe care l-a primit este valabil şi pentru noi: “Domnule, atunci sper că nu va fi nevoie niciodată să fiţi iertat”.
Lordul Herbert a spus: “cel care nu îl iartă pe aproapele distruge podul peste care trebuie să treacă el însuşi”.
De ce refuzăm să iertăm?
Principalul motiv pentru care majoritatea dintre noi nu iertăm este că nu dorim să facem aceasta. Refuzul de a
ierta ne face să ne simţim superiori din punct de vedere moral faţă de celelalte persoane. Şi totuşi înverşunarea şi
ostilitatea din interior se răspândesc repede ca şi cancerul. Ne face să acuzăm rapid şi să fim uşor iritabili. În noi se
dezvoltă complexul de martir. Începem să ne plângem singuri de milă. Iar în scurt timp începem să ne simţim bine în
starea aceasta mizeră. Puţini oameni sunt mai mizerabili decât aceia care refuză să ierte.
Nu există mod mai bun de a scăpa de duşmani decât prin iertare. Un bătrân a fost odată invitat la radio,
spunând în direct: “Mâine voi împlini 90 de ani şi nu am nici un duşman în această lume.” Prezentatorul emisiunii s-a
mirat: “Extraordinar!” “Da”, a spus bătrânul, “toţi au murit înaintea mea.” Este şi aceasta o cale dacă vrei să nu ai
duşmani: să trăieşti până când îţi mor toţi. Un alt caz: un soldat spaniol era pe moarte. Preotul l-a întrebat dacă şi-a iertat
toţi duşmanii. “Părinte”, a zâmbit el, “nu am duşmani i-am ucis pe toţi.” Iată altă cale, enorm de distructivă, de a scăpa
de duşmani. În fine, să ne amintim de Abraham Lincoln pe care o doamnă l-a întrebat la un moment dat de duşmani:
“Doamnă, nu am duşmani. I-am distrus pe toţi făcându-i prietenii mei prin iertare!” Fără îndoială acesta este de departe
cel mai bun mod de a scăpa de duşmani.
Revista Trivium 108