PORT@LEU - Portal de carte si arte

Greutatea misterioasă a Ortodoxiei 21
În acest context, Ortodoxia este chemată să îmbrăţişeze şi să promoveze drepturile omului şi nu dereglările omului
promovând libertatea şi nu libertinajul promovand propriilor valori care fac parte din etosul european autentic. De
asemenea trebuie să manifeste o atitudine responsabilă faţă de noile mişcări religioase sau faţă de prozelitism, etc.
valorizând contructiv aceste provocări. La prima vedere s-ar putea spune că Ortodoxia este mai degrabă sceptică faţă de
idealul, de sorginte iluministă, al drepturilor omului, ideal care a devenit simbolul civilizaţiei occidentale moderne. Mai
mult, apărarea drepturilor omului a devenit un slogan, de vreme ce ea se defineşte şi se aplică în mod discriminator
(vezi atrocităţile din Serbia sau Cipru, „dicriminarea pozitivă impusă de „minorităţi de tot felul etc.).
Ori Ortodoxia vine cu o altă viziune. Ea nu promovează, ci ignoră şi respinge ideea de colectivitate ca sumă totală a
unor indivizi; ea nu acceptă coexistenţa umană ca simplă coabitare pe baza unui consens raţional, ea ignoră de
asemenea idealul de societate antropocentristă şi exclusivistă formată din indivizi care parodiază modelul ecclesial de
existenţă. Teologii ortodocşi contemporani (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, I.P.S. Prof. Dr. Ioan Zizioulas, Prof. Dr.
Christos Yanaras), valorizând scrierile Sfinţilor Părinţi, au dezvoltat o teologie originală a persoanei care poate servi ca
fundament teologic pentru orice iniţiativă concretă a Bisericii Ortodoxe în lumea de azi. Fiinţa umană, creată după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu este o persoană, adică o fiinţă care se defineşte întotdeauna în raport cu alţii şi a
cărei existenţă înseamnă coexistenţă. Există o distincţie clară între conceptul de individ şi conceptul de persoană.
Individul, atâta vreme cât este înţeles ca individual, desprins de contextual de relaţii în care se află cu ceilalţi oameni şi
cu Dumnezeu, nu poate fi persoană decât în sens anti-teologic. O persoană pe de altă parte nu este un individ ci o fiinţă
plurală relaţională, este alteritatate în comuniune şi comuniune în alteritate. Unicitatea şi absoluta alteritate a persoanei
se manifestă în relaţie cu ceilalţi 22 . Aşadar, Biserica Ortodoxă nu promovează limitarea exprimării nimănui decât în
momentul în care se lezează libertatea celuilalt şi învaţă ca libertarea şi drepturile implică de asemena obligaţii şi
responsabilităţi.
O altă problemă a lumii postmoderne, faţă de care Ortodoxia poate avea o poziţie constructivă este violenţa în
manifestările ei cele mai variate (conflicte inter-statale, violenţă împotriva femeilor şi a copiilor, violenţă etnică şi
religioasă, familială etc). Ortodoxia promovează o cultură a dreptăţii şi păcii în care oamenii au libertatea de a afirma şi
cultiva particularităţile lor însă nu au dreptul să le impună altora sau să îi tracaseze pe alţii cu ideile lor. Fundamentele
teologice ale Ortodoxiei pentru o abordare constructivă sunt strălucit prezentate în învăţătura despre creaţie, lucrarea
Duhului Sfânt în lume şi semnificaţia persoanei în teologia ortodoxă.
Un alt aspect al globalizării care crează nelinişti se referă la implicaţiile culturale şi economice ale globalizării 23 .
Globalizarea a fost comparată cu o formă modernă de sincretism, în care religii, culturi şi tradiţii din cele mai diferite
sunt artificial unificate în scopul „bunăstării” 24 . Ea anulează omul ca personă relaţională şi nivelează totul, promovănd o
21
Greutatea misterioasă a ortodoxiei―Le Monde (iunie 1999)
22
John Zizioulas, Being as communion, London: Darton Longman and Todd 2004, 272 p. (traducere în limba română,
Fiinţa eclesială, Bucureşti
23
Despre globalizare a se vedea: David Held, Democracy and the Global Order. From the Modern State to
Cosmopolitan Governance, Standford, 1995; David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt, Global Transformation:
Poltics, Economics and Culture, Stanford, 1999; Marc Plattner and Aleksander Smolar, Globalization, Power and
Democracy, Baltimore, 2000.
24
Christodoulos Archbishop of Athens and all Greece, Rooting of Joy and Hope. The World and the Role of
Orthodoxy in european Union, Athens, Synodal Commitee for Matters Pertaining to the Media, Information and the
Public relations, 2001, p. 14. Din punctul său de vedere, globalizarea a devenit un fenomen cultural, care impune noi
modalităţi de gândire şi de acţiune şi care trasează propria ei scară de valori. Este evident că anumite stiluri, gusturi şi
practici în domeniul vestimentar, gastronomic sau artistic au devenit norme şi pot fi întâlnite oriunde în lume. Pentru a
lectura un studiu sistematic despre cum globalizarea remodelează vieţile umane, a se vedea Anthony Giddens, Runaway
World, New York, 2000. A se vedea şi Emmanuel Clapsis, The challenge of a Global World, în „The Orthodox Churches
in a Pluralistic World, p. 47-66; Metropolitan Kirill of Smolensk and Kaliningrad, The Orthodox Church in face of
Revista Trivium 114