PORT@LEU - Portal de carte si arte

În guri de cersetori, ca-n pesteri, sfintii.
Pãmântul murmura în cruci si ierburi,
Cutremurat de nemurirea mintii.
Cu totii-n pãr, deasupra! Neîntrerupt
Sta clanul nostru, mare si abrupt!
Doar doi sau trei dormeau la parastase...
Pe dos e-acum: cei multi sunt dedesubt.
„De ce nu vii la noi sã mai vorbim,
Cum o mai ducem, în ce fel rãzbim?”
Mã ceartã de sub trandafir pãrintii:
„De ce nu vii sã vezi cum înflorim?”
Nu vin pentru cã nu m-am strâns destul,
Îmi preexist în larg si în adânc,
Nu vin cã trupul încã nu-i sãtul,
Nu mi-am ajuns nici pânã-n vârf de unghii,
Sã picur sãturatã de surplusuri,
Sunt viitoare, putred de bogatã
În asteptãri, uimiri si presupusuri:
Nu mi-am gãsit definitiv rãrunchii.
TRASEUL
Pe strãzi stiute si cu câini de treabã,
Mã-ntorc târzie, prin lumina slabã,
Se-ntunecã devreme pe pãmânt...
De locuri stranii, unii trec si-ntreabã,
Eu nu le stiu. Am gust de lacrimi grele.
Pe stradã plimbã vântul tinichele.
Un câine bate toba-n praf cu coada,
Pe cer ies purici si din blanã stele.
În târgul ãsta copt în mahalale,
Îti iese o bisericã în cale
Si îti slujeste sã-ti aduci aminte:
Ochi, mâini si buze, nu sunt ale tale,
Ci înfloresc departe si se frâng,
Pânã la ochi, în ape picuri plâng,
E un miracol cum ajung la tine,
Peste idee, cãrnuri cum se strâng.
Si uneori parcã ai vrea sã creascã
Zãgazuri între voi, si bariere,
Când dau din floare-n putred sã se nascã,
Fãrã sã simtã fricã, nici durere.
Revista Trivium 39