03.06.2013 Views

PORT@LEU - Portal de carte si arte

PORT@LEU - Portal de carte si arte

PORT@LEU - Portal de carte si arte

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Cât <strong>de</strong> brutal spulberă ştiinţa frumuseţea marilor mistere ale lumii, am<br />

oftat eu…<br />

Spulberă falsele ei mistere, a precizat ea uşor iritată.<br />

*<br />

* *<br />

Trecuse insuportabil <strong>de</strong> multă vreme <strong>de</strong> când Areta nu mă mai<br />

chemase la ea acasă aşa că m-am hotărât să mă duc nechemat, fie ce o fi!<br />

Am stat, nu ştiu cât timp, lipit ca un gândac <strong>de</strong> zidul curţii din faţa<br />

vilei în care locuia. N-am mai sunat cum avusesem <strong>de</strong> gând, îmi pierise<br />

curajul.<br />

Se făcuse târziu, cred că trecuse <strong>de</strong> miezul nopţii şi razele lunii îmi<br />

trădau prezenţa. Auzeam dispărând în <strong>de</strong>partare palpitul oraşului. Lumina<br />

din dormitorul părinţilor ei se stinsese şi după puţin timp şi cea din camera<br />

Aretei.<br />

Un val <strong>de</strong> <strong>de</strong>scurajare mă cuprinsese odată cu răcoarea nopţii.<br />

Era o prostie şi nebunie ce făceam.<br />

Citisem nu ştiu un<strong>de</strong> că „a te purta nebuneşte este uneori <strong>si</strong>ngurul<br />

lucru chibzuit sau înţelept”. Gândul stăruia în mintea mea ca un în<strong>de</strong>mn,<br />

un lătrat <strong>de</strong> câine din vecinătate venea şi el ca o aprobare.<br />

Cu ochii închişi aşteptam, nici eu nu ştiu ce.<br />

Să se uite Areta pe fereastră, să mă vadă, şi mai ce? Să coboare, să<br />

mă strige? Dar dacă n-o să se uite şi o să se culce? O să stau în stradă toată<br />

noaptea?<br />

Ce cauţi aici , nebunule? Aud <strong>de</strong>odată glasul ei. Când am <strong>de</strong>schis ochii am<br />

văzut-o lângă mine cu par<strong>de</strong><strong>si</strong>ul pus peste camaşă <strong>de</strong> noapte. Am privit-o<br />

lung, ca să mă conving că e ea în carne şi oase, nu un produs al închipuirii<br />

mele. Ca să fiu mai <strong>si</strong>gur am luat-o în braţe.<br />

Cum spuneai, am întrebat-o, că se cheamă substanţa produsă <strong>de</strong> creierul<br />

nostru când suntem atraşi <strong>de</strong> cineva?<br />

Dopamina.<br />

Ei bine, mă aflu aici pentru că mi-a crescut nivelul dopaminei şi sunt<br />

îngrijorat. Crezi că dacă are efect <strong>de</strong> drog mi-ar putea fi fatală?<br />

Urcă la mine, zăpăcitule! Mi-a spus ea înveselită.<br />

Ne-am strecurat înăuntru hoţeşte, ajutaţi <strong>de</strong> moliciunea mochetei din<br />

hol, care înghiţea complice zgomotul paşilor noştri. Nu fusesem la ea<br />

niciodată când părinţii ei erau acasă şi teama că ne-ar putea surprin<strong>de</strong><br />

dă<strong>de</strong>a întâlnirii noastre o nota neliniştitoare.<br />

Revista Trivium 52

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!