PORT@LEU - Portal de carte si arte

Kunti era incurcata. Nu stia ce sa faca sau ce sa spuna. “Nu stiam asta” , a spus copila infricosata.
N-aveam habar ca acesta este intelesaul cuvintelor. Te rog, iarta-mi copilaria ! Te rog sa pleci si sa
ma salvazi de rusine!” “Dar asta nu se poate”, a spus zeul. “Odata ce m-ai chemat, nu pot pleca
pana nu te am. Tu trebuie sa ma ai! Nu exista scapare de puterea incantatiei pe care , fara minte, ai
folosit-o.” Kunti era tulburata de suparare. “Sunt o fata tanara,” spuse. “Nu sunt maritata. Ce va
spune lumea? Ce va spune tatal meu? Daca afla ca fiica lui nu mai este virgina, o sa I se rupa inima.
Nu poti sa pleci?” soarele era incantat de manierele sale atragatoare. El o iubea pe femeia aceasta,
care era aproape un copil. A zambit catre ea si I-a castigat inima cu vorbele lui dulci si zambetul
linistit. El I-a spus:”nu fi asa de speriata, copila mea. Dupa ce se va naste copilul vei deveni iar
virgina, precum esti acum. Nimeni n-o sa afle despre aceasta intamplare”.Tanara fata a fost
castigata de vorbele si frumusetea lui. Ea l-a acceptat fara nici o teama de consecinte.
Soarele era gata de plecare. El a spus: “Fiul tau se va naste cu armura Kavacha si cercelul
Kundala.El va fi imaginea mea. Va fi un mare arcas.In bunatatea inimii, nimeni nu-l va egala. Va fi
renumit intoata lumea drept cel mai generos dintre toti oamenii. Niciodata nu va fi in stare de a
refuza ceva cuiva. Nici macar daca eu insumi i-as cere sa se abtina de a face daruri. El va fi un
barbat mandru si sensibil.Renumele sau va dainui in lumea asta atata timp cat soarele si lluna se vor
misca pe orbitele lor stabilite.” Cu aceste cuvinte, soarele a disparut din vederea ei.
La timpul necesar, Kunti a nascut uncopil. Ea nu stia ce sa faca cu el.Prea tanara pentru a cunoaste
bucuria maternitatii, era preocupata doar de rusinea acesteia. Ea a privit afara pe fereastra. Raul
curgea netulburat, ca si inainte. Numai in inima lui Kunti clocotea furtuna. Ea s-a hotarat.
Infasurand copilul intr-o bucata de matase, l-a pus intr-o cutie de lemn pe care a dus-o pe malurile
raului. A pus cutia pe apa si a plecat inapoi in apartamentele ei. De la fereastra, ea a vazut cutia
plutind la vale, din ce in ce mai departe de ea. A simtit cum inima I se zbate de durere, de un dor de
nespus pentru bietul prunc neajutorat, pltind in mijlocul acelui rau puternic. Lacrimi ii curgeau din
ochi. Ridicand o mana rugatoare catre soare, ea a strigat: “Stapane, iam facut o mare nedreptate
acestui frumos copil al nostru. Te rog sa-l iei in paza ta. Te rog , nu lasa nici un rau sa cada asupra
lui”.
Ea a vorbit catre fiul ei care disparea in josul raului: “Fie-ti calea norocoasa. Zeul apelor te va
calauzi.Tu nu vei muri. Toti zeii din inaltul cerului vor avea grija de tine.Eu te voi veea candva, intro
zi din viitorul indepartat. Te voi recunoaste dupa Kavacha si Kundala pe care le porti. Cea care te
va gasi si creste ca pe propriul ei fiu, va fi o femeie norocoasa. Te va vedea cum cresti devenind
barbat si va fi o femeie fericita. Eu, insa, sunt cea mai nenorocoasa dintre toate femeile. Niciodata
nu te voi avea drept fiu. Domnul sa te binecuvantexe, copilul meu, primul meu nascut.”
Copila cea vesela deveni femeie dintr-odata. Duse erau zilele fara griji ale copilariei! Treaza sau
adormita, ea vedea doar un singur lucru: o cutie de lemn si o bucata de matase; infasurat in matase,
un copil frumos, cu ale sale Kavacha si Kundala stralucind in lumina diminetii.
În româneşte de Rodica Anca
Revista Trivium 35