PORT@LEU - Portal de carte si arte

ce ne-au făcut şi ne-au scos din-tunérec la lumină şi den nefiinţă în fiinţă”.
În învăţătura intitulată “Aicea zise Dumnezeu că-I pare rău că au făcut pre Saul Împărat” Sfântul român ne
dă următoarea pildă: „Domnul sărăcéşte şi îmbogăţéşte, pleacă şi înalţă, carele rădică pre cel sărac din pământu şi din
gunoi, pre cel mişăl îl înalţă şi-l pune mai mare şi biruitoriu oamenilor şi-l face moştnean scaunului slavei.”. În pilda
despre Solomon este citat ceea ce a spus acesta „Eu sunt cocon mic şi tânăr şi nu ştiu nici întrarea mea, nici eşitul
mieu; ci iată sunt robul tău, în mijlocul oamenilor tăi. Ci-mi dă, zice, robului tău inimă chibzuitoare, ca să ascultu şi să
judec oamenilor tăi în dreptate şi să pricep dreptatea şi hicleşugul”.
În povestirea despre Constantin cel Mare, Neagoe Basarab ne face vorbire despre puterea Crucii - Împăratul
“îşi aruncă ochii în sus cătră cer şi văzu pre ceriu scrise slove de stele, şi acéle slove zicea aşa: ‘Chiamă-mă în ziua
grijii tale, şi te voi izbăvi şi mă vei proslăvi’. Iar împăratul să mira şi de aceasta, şi iar nu se pricepea ce va să fie. Şi
mai căută şi a doa oară spre ceriu şi văzu o cruce făcută de stele pre ceriu şi scrisă cu slove, şi acéle slove zicea aşa:
‘Cu acestu semnu vei piiarde pre toţi vrăjmaşii tăi’. (…) Iar pre slujitori şi pre oamenii cei de oaste îi învăţa aşa: cînd
vor fi în oaste, iar ei să iasă la un câmpu curat şi să tacă toţi şi să să roage lui Dumnezeu încitişor, iar cu toată inima.
Şi pre Dumnezeu să-l ştie şi să-l crează, că el iaste dătător de bine.” De la Împăratul Bizanţului, Voievodul face trecerea
la fiul sau povăţuindu-l să îşi sfătuiască supuşii: “Şi când să vor ruga, să-şi rădice mâinile cătră ceriu şi să zică: ‘Pre
tine singur te ştim Dumnezeu şi împărat, pre tine singur te mărturisim că eşti ajutătoriu, de la tine cérem céle ce suntu
de biruinţă să luom, cu tine am biruit vrăjmaşii cei putérnici, de la tine cunoaştem, că ne iaste mila şi începutul
bunătăţilor şi pre tine ne vom nădăjdui şi în veacul ce va să fie. Toţi suntem robii tăi, pentr-acéia ţie ne rugăm să
păzeşti pre împăratul nostru cu îndelungată viaţă şi biruitoare’“.
În partea a doua a “Învăţăturilor” lui Neagoe Basarab / “Carea să începe pentru cinstea icoanelor”, Basarab
Domnitorul zice: “Fătul mieu Theodosie şi voao cinstiţilor şi dulcilor miei domni, care veţi fi în urma noastră domni şi
biruitori ţărâi aceştiia, aşijderea şi dumneavoastră, iubiţii miei boiari, aşa vă învăţ: întâiu să cinstiţi cinstitele şi
sfintele icoane, pentru că icoanele cu adevărat suntu semnul şi chipul Domnului nostru Iisus Hristos şi pecétea lui.
Deci, de va iubi omul chipul Dumnezeului nostru şi va cinsti semnul şi pecétea lui cu toată inima, şi Dumnezeu încă va
iubi sufletul lui, şi cu toată inima să va îndulci pururea de Domnul nostru. O, iubitul mieu fiiu, cât iaste de bine a lăcui
omul tot cu Dumnezeu şi a petréce cu dânsul şi a fi cu el în veci!“.
Maica Domnului este venerată şi invocată spre mare ajutor astfel: “Dreptu acéia, ţie mă rog, preacurată
fecioară şi stăpână! Auzi glasul rugăciunii robului tău celui neharnic şi nevrédnic, al lui Neagoe, şi te milostivéşte spre
mine şi mă priiméşte, Doamna şi stăpâna mea, ca să fiu şi eu priimit şi adaos în turma fiiului şi Dumnezeului Domnului
nostru Iisus Hristos, însă nu după păcatele méle să-mi dai aceasta. Că eu căutând spre îndurările tale céle multe, mă
nădăjduescu că tu eşti oglinda cea cinstită, şi toţi cei ce iubescu pre Dumnezeu cătră tine aleargă şi caută ca-ntr-o
oglindă luminoasă, şi tu eşti lumina cea înţelegătoare a toată lumea.”
Domnitorul se roagă: „Doamne, Doamne, păstoriul cel bun! Întoarce-ne cătră calea pocăinţei şi ne
îndreptează pre cărările mântuirii!“. Şi atuncea, în rugăciunile voastre, eu, nevrédnicul robul lui Dumnezeu, Niagoe, să
nu fiu dăzlupit dentre voi, ca pentru rugăciunile voastre să afle şi sufletul mieu pre păstoriul cel bun al celor buni.”
Una dintre rugăciunile din textul Învăţăturilor lui Neagoe Basarb este aceasta: „Doamne, Dumnezeul mieu,
întoarce cătră pocăinţă, păstoriule cel bun, pre cela ce am pierdut ceasul acela şi nu mă lăsa să pieiu până în sfârşit,
ce-mi dă vréme de pocăinţă şi mă miluiaşte după mila ta cea mare, că tu singur eşti unul îndurătoriu şi mult milostiv, si
ţie trimitem în sus slavă, cu făr’ de începutulu-ţi tată şi cu preasfântul şi bunul şi făcătoriul de viiaţă duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, amin“.
Una dintre pilde este preluată tot din dumnezeiasca Scriptură: „Dă pricină înţeleptului şi mai înţeleptu va fi;
învaţă-l şi să va alătura să asculte“.
Revista Trivium 120