PORT@LEU - Portal de carte si arte

După cum spunea Episcopul Kallistos Ware în “Puterea numelui” 34 , prin arta trăită ca rugăciune, sufletul
nostru se înalţă spre infinitatea, atotştiinţa, întelepciunea, dreptatea, mila, sfinţenia, bunătatea, iubirea şi frumuseţea lui
Dumnezeu”.
Aşa cum scrie părintele Juvenalie, în lucrarea intitulată “Experienţa rugăciunii lui Iisus în spiritualitatea
românească”, “spiritualitatea românească este în mod profund şi specific isihastă” 35 . Se face vorbire în scrierea acestuia
despre liniştea rugăciunii, despre rugăciunea inimii, una interioară în care cel care se roagă nu se detaşează de tot, ca la
budişti, ci se identifică cu Dumnezeu.
Părintele Teofil Pârâian, întrebat find ce înţelege prin rugăciune curată a spus: “(…) e rugăciunea în care
omul, umplut de Dumnezeu în chip smerit, nu se poate gândi la altceva decât la Dumnezeu. Poate lucrarea cea mai
necesară pentru a o dobândi este isihia, a se retrage cu desăvârşire” motivând – “în felul acesta pot fi înfrânte patimile şi
împuţinate impresiile”. 36 Părintele face vorbire despre isihia interioară si despre cea exterioară. Prima dintre acestea este
“îndepărtarea de lume, de patimi şi de grijile vieţii cotidiene, solitudinea, anahoretismul”, iar cealaltă - “paza inimii,
rugăciunea interioară”. 37
În exegeza teologico-devoţională a textului rugăciunii lui Iisus, părintele Juvenalie ne aduce în faţă
rugăciunea celor cinci cuvinte, cea mai scurtă, dar şi cea mai “cea mai densă de semnificaţii doctrinare” – “Doamne
Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine (păcătosul).” 38
Arhimandritul Juvenalie Ionaşcu îl citează pe Kallistos Ware care vorbeşte despre o trăirea prin rugăciune în
care Domnul este chemat să locuiască “în chilia cea intimă şi tainică a inimii noastre”. 39
Întoarcerea la opera înaintaşilor noştri se realizează relevându-ne o cu totul o altă faţetă, la fiecare lectură,
întrucât este din ce în ce mai greu de atins idealul a ceea ce au “ctitorit” literele unui Domnitor precum Neagoe Basarab,
de exemplu, sau ce a făurit în poezie Marele Mihai Eminescu.
Textele vechi româneşti au o paletă de culori distinctă prin cuvintele, cu mare încărcătură pozitivă, utilizate
atunci când au fost aşternute pe hârtie - pure, paradoxal, deşi cu patina vremurilor de demult, fără colbul faptului
cotidian care aduce în faţă tot mai mult preapamântescul, în locul valorii care să se ridice deasupra a ceea ce este pur şi
simplu muritor. Şi că au trecut cu succes proba timpului se datorează valorii filocalice absolute, valorilor esteticului şi
eticului, acestea reunindu-se pe întreg parcursul capodoperelor sau operelor literare.
Este limpede, la analiza “Învăţăturilor lui Neagoe Basarab 40 către fiul sau Teodosie”, că gândurile îi sunt
exprimate prin rugi fierbinţi, pornite din adâncul inimii, fără rezerve sau oporelişti, la adresa lui Dumnezeu, a Maicii
Domnului şi a sfinţilor şi apostolilor. “Învăţăturile” l-au facut pe Domnitorul iubitor de Dumnezeu “un doctrinar al
păcii, al demnităţii umane şi al urmării neabătute a învăţăturilor Bisericii” 41 .
Încă de la început, Ioan Neagoe, Voievodul Ungrovlahiei, în Partea întâi, Cuvântul 1, se adresează fiului său
Teodosie îndemnându-l să se roage fără de prihană: “Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate să cade să cinsteşti şi să lauzi
neîncetat pre Dumnezeu cel mare şi bun şi milostiv şi ziditorul nostru cel înţelept, şi zioa şi noaptea şi în tot ceasul şi în
tot locul. Şi să foarte cuvine să-l slăveşti şi să-l măreşti neîncetat, cu glas necurmat şi cu cântări nepărăsite, ca pre cela
34
“Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea ortodoxă”, Cuvânt inainte de Pr. Prof. Constantin Galeriu, trad. în limba
engleză Gabriela Moldovan, Asociaţia filantropică Christiana, Bucureşti, 1992
35
“Experienţa rugăciunii lui Iisus în spiritualitatea românească”, Părintele Juvenalie Ionaşcu, Editura Anastasia,
2001,pag. 8
36
“Experienţa rugăciunii lui Iisus în spiritualitatea românească”, Părintele Juvenalie Ionaşcu, Editura Anastasia,
2001, pag. 21
37
Idem, pag. 134
38
Idem, pag. 98
39
Idem, pag. 17
40
41 “Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, Mihail Diaconescu, Ed. Porto Franco, 1996, pg. 368
Revista Trivium 119