PORT@LEU - Portal de carte si arte

Ne-am prelins ca nişte şopârle în aşternutul calduţ, după ce am dat
pe gât mai multe duşci de vodcă.
Sustrăsesem o sticlă din barul tatălui ei.
Am rămas o vreme îmbrăţişaţi sub pătura uşoară de vară ascultândune
bătăile inimii şi ritmul respiraţiei, apoi mâinile mele au început să
alunece pe câtifeaua pielii ei.
Cred că băusem prea mult, că aveam foc în vine şi o îndârjire
posesivă, care creştea violentă, de necontrolat, de neânfrânat. Nu mai
fusesem până atunci răvăşit de o dorinţă atât de aprigă, de sălbatecă. Areta
mi s-a părut la început puţin încordată, dar s-a destins lăsându-se în voia
mea.
Am atins în noaptea aceea o culme a plăcerii de neimaginat aproape
de nesuportat.
Eram prea buimac la plecare, ca să înţeleg de ce mi-a spus că nu vrea să
mai aibă niciodată de-a face cu mine. Mi-am amintit ameninţarea ei abia a
doua zi când nu mai eram sub influenţa alcoolului şi performanţa mea
erotică încetase să mă mai încânte.
Am încercat să trec din registrul meu de percepţie, în al ei, ca să
înţeleg cu ce o supărasem, dar nu am reuşit.
..............................................
*
* *
I-am dat telefon Aretei, mai multe zile la rând, dar ea recunoscândumi
vocea a închis de fiecare dată.
Spune-mi ce vrei? M-a întrebat în cele din urmă plictisită de insistenţele
mele.
Nu crezi că m-ai pedepsit destul?
Poate că da.
Areta, nu ştiu ce s-a întâmplat în ultima noastră noapte? Cu ce ţi-am
greşit?
Chiar nu-ţi aminteşti? Erai atât de beat?
Mă tem că da…
Ai fost îngrozitor, cumplit, întruchiparea perfectă a monstrului din
coşmarul meu…
Jumătate om, jumătate bestie?
Sută la sută bestie.
De ce nu te-ai împotrivit?
Revista Trivium 53