Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Ortodoxia – valoare ultimă în contextul integrării europene<br />
Integrarea europeană nu presupune doar o comuniune politică, economică şi militară, dar mai ales una socială,<br />
i<strong>de</strong>ntitară. Din dosarul integrării europene nu poate fi exclusă problema religioasă, aceasta fiind o p<strong>arte</strong> inseparabilă a<br />
i<strong>de</strong>ntităţii individuale şi colective. Într-un articol semnat M. Rădoi (1998) se ridicau câteva probleme ale relaţiei<br />
integrare europeană - i<strong>de</strong>ntitate religioasă: „sunt i<strong>de</strong>ntităţile religioase factori <strong>de</strong> integrare sau <strong>de</strong> izolare?", „harta<br />
extin<strong>de</strong>rii organismelor europene va ţine cont <strong>de</strong> criteriul confe<strong>si</strong>onal ?" etc.<br />
Diferenţele religioase au antrenat, în <strong>de</strong>cursul timpului, diferenţe valorice, moduri <strong>de</strong> vieţuire diferite, filosofii opuse.<br />
Analiza mentalităţilor <strong>de</strong>rivate din spiritualitatea religioasă arată un Occi<strong>de</strong>nt pragmatic, eficient, orientat spre<br />
„universul empiric” şi un spaţiu cultural răsăritean al Europei, în care domină o „ineficientă practică" şi o „inerţie<br />
contemplativă" (Crăciun, 1998).<br />
Analiza statisticilor arată că cele aproximativ 500 <strong>de</strong> milioane <strong>de</strong> europeni sunt, în marea lor majoritate, creştini sau cel<br />
puţin <strong>de</strong>claraţi creştini. Alte religii reprezintă o entitate procentuală mică, <strong>de</strong> circa 10%. Creştinătatea este divizată, din<br />
timpuri mai vechi, în diverse confe<strong>si</strong>uni ca rezultat al schismelor şi confruntărilor religioase şi nu puţine ori al unor<br />
războaie: catolicism, ortodoxism, protestantism, neo-protestantism, etc. În planul religios, unitatea este doar la nivel<br />
<strong>si</strong>mbolic (în persoana lui Hristos), existând în fapt o diver<strong>si</strong>tate (în special la nivelul practicilor) şi chiar o rivalitate şi o<br />
<strong>si</strong>tuare exclu<strong>si</strong>vistă, impo<strong>si</strong>bil <strong>de</strong> conciliat, atât a reprezentanţilor Bisericilor, cât şi a credincioşilor.<br />
Într-o Europă unită, ar trebui ca această diver<strong>si</strong>tate să se reducă sau să se accepte reciproc. Tot mai multe voci<br />
acreditează i<strong>de</strong>ea unei lumi în care fiecare să fie liber în propria credinţă, o lume a toleranţei totale în limitele<br />
civismului. Unitatea <strong>si</strong>mbolică a creştinismului poate fi o premisă favorabilă unei bune convieţuiri religioase. Pe <strong>de</strong> altă<br />
p<strong>arte</strong>, nu putem exclu<strong>de</strong> şi opiniile, venite în special din p<strong>arte</strong>a fundamentalismului religios, care susţin i<strong>de</strong>ea unui<br />
pericol potenţial existent în crearea Europei unite. Acest pericol presupune po<strong>si</strong>bilitatea naşterii unor conflicte<br />
religioase, a apariţiei tendinţei <strong>de</strong> dominare <strong>de</strong> către o Biserică sau alta sau chiar a unei unificări religioase forţate care<br />
să ducă la încălcarea libertăţii <strong>de</strong> credinţă 7 .<br />
Pornind <strong>de</strong> la ipoteza că religia este o valoare extrem <strong>de</strong> sen<strong>si</strong>bilă, con<strong>si</strong><strong>de</strong>rată uneori chiar factor generator <strong>de</strong><br />
instabilitate sau conflict 8 , observăm că, începând cu epoca luminilor, statul a preluat asupra lui sarcini care în mod<br />
tradiţional erau rezervate religiei, pentru ca acum, prin noua constituţie europeană, religia să nu mai fie menţionată prin<br />
vreo referinţă 9 . Se lasă astfel cale liberă vulnerabilităţii pe <strong>de</strong> o p<strong>arte</strong> creştinismul în general şi pe <strong>de</strong> altă p<strong>arte</strong><br />
ortodoxia, în special, ca religie minoritară în structurile comunităţilor europene.<br />
Încercând o analiză generală a caracterului i<strong>de</strong>ntitar şi cultural al conflictului, observăm că majoritatea acestora se<br />
manifestă ca afirmări ale i<strong>de</strong>ntităţii culturale în care religia nu contează <strong>de</strong>cât ca o componentă alături <strong>de</strong> limbă, alături<br />
<strong>de</strong> alte credinţe, alături <strong>de</strong> ataşamentul la un teritoriu, <strong>de</strong> dorinţa <strong>de</strong> autonomie şi <strong>de</strong> alte chestiuni care ţin <strong>de</strong><br />
personalitatea unei comunităţi 10 .<br />
Pentru a înţelege mai bine geneza conflictelor religioase şi evaluarea cadrului general în care acestea se <strong>de</strong>zvoltă, este<br />
util să pornim <strong>de</strong> la cîteva elemente specifice importante, şi anume 11 :<br />
- 1. Stabilirea dominantei fenomenului religios, cauzele şi condiţiile favorizante, influenţa pe care Bisericile<br />
7<br />
Mihai Curelaru, Dorin Nastas, Camelia Puzdriac,”Integrare europeană şi i<strong>de</strong>ntitate religioasă”<br />
8<br />
Va<strong>si</strong>le Simileanu, Radiografia terorismului, Ed. TopForm, Bucureşti, 2004, pag. 6<br />
9<br />
Pr. lect. univ. drd. Sorin Pitic Tran, Univer<strong>si</strong>tatea Naţională <strong>de</strong> Apărare „Carol I” Religia, sursă <strong>de</strong> stabilitate<br />
sau factor <strong>de</strong> conflict?<br />
10<br />
I<strong>de</strong>m 2<br />
11<br />
I<strong>de</strong>m 2<br />
Revista Trivium 110