textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

Aici avem un exemplu de acest tip: intervenţia (9) a lui Alex e o replică la intervenţia (7)
a Ioanei, nu o continuare a intervenţiei (6).
10 Ioana: :)
11 imi place sa stiu ca e nevoie de mine
12 cind esti intr-o tara straina asta e lucrul care te chinuie cel mai tare: ca s-ar putea sa nu
ai un loc
13 toti isi vad de viata lor
14 iar tu te uiti in jur si te intrebi daca vei invata vreodata dansul lor
În această serie de intervenţii discursive, observăm un fenomen similar creării de
contururi intonaţionale: chiar dacă chatul oferă posibilitatea de a scrie un text continuu, cu
utilizarea semnelor de punctuaţie şi a altor convenţii tipice pentru un text scris, participanţii la
conversaţie preferă să încheie replica în acelaşi loc în care s-ar încheia o unitate intonaţională,
scriind după aceea o replică nouă. Deoarece replicile tale îi apar interlocutorului atunci când
apeşi tasta „enter”, cei care discută pe chat preferă să nu-l lase să aştepte mai mult decât ar
aştepta într-o conversaţie faţă în faţă.
15 Alex: inteleg
16 si, pe de alta parte, te intrebi daq o sa poti reveni
Aceste intervenţii ale lui Alex sunt similare cu formulele de acceptare / aprobare dintr-o
conversaţie obişnuită. În conversaţiile de pe chat, aceeaşi funcţie o au şi emoticoanele, atunci
când o intervenţie este formată doar din ele; în rest, la început sau sfârşit de intervenţie, ele au
funcţia de colorare afectivă a enunţului. Conversaţia continuă cu dezvoltarea temei „experienţe
din străinătate”:
17 Ioana: dar partea buna e ca in asa situatii poti sa auzi mai bine ritmul care se potriveste
dansului tau personal
18 cu care mai apoi vei infrumuseta dansul general
19 Alex: :)
20 asta incerci acum?
102