textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

performance-urilor; aşadar, tema acestei secvenţe discursive poate fi totuşi formulată ca
performance-uri şi prelegeri.
Ulterior, Ian enumeră şi alte forme de activitate artistică, pe care le consideră totuşi
secundare în raport cu practica de bază, deşi sunt importante (nuanţă sugerată de formularea
repetată „şi ele”):
(28) care şi e.. şi ele pentru mine sunt importante,
(29) deci apar în siviul meu ca şi.. ca şi realizări.
Apoi revine la tema practicii artistice de bază, încheind-o:
(30) Ă= da practic asta e principală.
(31) Mers, desenat şi..
Începând cu intervenţia (32), Ian introduce o altă temă, legată şi ea de practica lui
artistică: la prima vedere, ea poate fi descrisă ca „surse de inspiraţie”.
(32) Eu mi-iau surse...
(33) fac un fel de cercetare, aşa, diletantă;
Retrospectiv, apariţia acestei noi sub-teme face ca restul intervenţiilor anterioare să fie
grupate sub o sub-temă comună: tipuri de practică artistică.
Această succesiune de teme poate fi descrisă grafic în felul următor:
(Practica artistică a lui Ian
(tipuri de practică artistică
(practica artistică de bază)
(performance şi prelegeri)
(alte tipuri de practică artistică))
(surse de inspiraţie
Tema generală – practica artistică a lui Ian – rămâne deschisă; în cadrul ei a fost deschisă
o sub-temă (tipuri de practică artistică) în care au fost incluse trei „sub-sub-teme”, vizând trei
forme de practică artistică a lui Ian; fiecare dintre ele a fost încheiată. Odată cu a treia, a fost
65