textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului
textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului
textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
este presupus supra-destinatarul, acea fiinţă ideală de la care se aşteaptă o înţelegere perfectă <strong>şi</strong><br />
dreaptă. Cel care înţelege (supra-destinatarul) devine un al treilea participant la dialog – nimeni<br />
nu poate înţelege <strong>din</strong>tr-o perspectivă externă, ci î<strong>şi</strong> include propria lui perspectivă în câmpul<br />
dialogului. Fiecare <strong>din</strong>tre noi vrea să fie auzit <strong>şi</strong> caută în răspuns înţelegerea, <strong>şi</strong> nu se opreşte<br />
doar la cel mai apropiat, ci merge tot mai departe. După cum se exprimă Bahtin, nu există nimic<br />
mai groaznic decât lipsa răspunsului.<br />
Faptul de a fi auzit ca atare e <strong>şi</strong> el o relaţie <strong>dialogic</strong>ă. Discursul vrea să fie auzit, înţeles, să i<br />
se răspundă <strong>şi</strong> să răspundă la răspuns <strong>şi</strong> aşa ad infinitum. Dialogul nu are un final semantic<br />
prevăzut (de<strong>şi</strong> poate fi întrerupt fizic).<br />
Atunci când, în urma <strong>analizei</strong>, categorizăm genurile de vorbire (de exemplu, în publice <strong>şi</strong><br />
intime) nu excludem unicitatea actului de vorbire. Genurile de vorbire sunt un prototip, dar ele<br />
diferă de modelele lingvistice ale propoziţiei. Diferenţa e că modelele lingvistice pot fi repetate<br />
de un număr infinit de ori, iar relaţia <strong>din</strong>tre ele – opoziţie, identitate, apropiere, suprapunere<br />
parţială – nu e <strong>dialogic</strong>ă. Unităţile comunicării verbale – enunţurile – sunt unice <strong>şi</strong> nu pot fi<br />
repetate, doar citate, mereu cu funcţii diferite, <strong>şi</strong> între ele este posibilă o relaţie <strong>dialogic</strong>ă.<br />
Astfel, generalizând, pentru Bahtin dialogul funcţionează la un nivel dublu: atât la nivelul<br />
relaţiei <strong>din</strong>tre enunţuri, cât <strong>şi</strong> la cel al relaţiei <strong>din</strong>tre fiinţele umane. Iar raportarea <strong>dialogic</strong>ă la<br />
celălalt <strong>şi</strong> înţelegerea sunt acela<strong>şi</strong> lucru. Şi ele, ambele, reprezintă valorificarea a ceea ce este cu<br />
adevărat uman <strong>şi</strong> important în celălalt. Abordarea bahtiniană a dialogului manifestă un profund<br />
umanism dar, în acela<strong>şi</strong> timp, anticipează unele aspecte ale filosofiei franceze postumaniste <strong>din</strong> a<br />
doua jumătate a sec. XX; poate anume această sinteză <strong>şi</strong> face ca Bahtin să fie studiat acum cu o<br />
intensitate tot mai mare, inclusiv în spaţiul basarabean – deocamdată, doar <strong>din</strong> <strong>perspectiva</strong><br />
filologică a teoriei literaturii [cf. 13, 14, 15].<br />
48
Change language