textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

am putea să ne referim la "al treilea" / neutrul în teoria conversaţiei la Blanchot, Levinas etc. (cf
[62, p. 57 sq şi 28, p. 305 sq) sau chiar şi la teologie – prezenţa lui Dumnezeu ("unde doi sau trei
se adună în numele meu, Eu sunt acolo, cu ei", Mt 18, 20) – sau am putea vorbi şi despre
"presupoziţia inteligibilităţii limbajului" ca bază pentru înţelegerea oricărui enunţ sau despre
supra-destinatar ca materializare a "competenţei discursive".
Atunci când vorbeşte despre ceea la ce se poate raporta un enunţ, Bahtin identifică iarăşi trei
aspecte:
a) obiectul acelui enunţ / referinţa lui – ceea ce propune Bahtin aici poate fi interpretat ca un
fel special de semantică, şi o analiză de acest gen ar implica verificarea relaţiei dintre enunţ şi
segmentul de realitate la care acesta se referă (în cazul unui text în care predomină funcţia
referenţială) dar şi, dintr-o perspectivă opusă, o interpretare a modului în care e construită
realitatea – ce aspecte din ea sunt selectate, cum sunt ele prezentate, cu ce alte teme se face
legătura etc.
b) autorul enunţului – aici Bahtin prefigurează teoria actelor de vorbire / analiza intenţiei
comunicative – ce încerci să faci în şi prin enunţul tău – cum te raportezi tu la el, în ce mod te
exprimă, în ce măsură intenţia pe care ţi-ai propus-o coincide cu realizarea ei în discurs etc. Aici
Bahtin poate fi perceput ca precursor al pragmaticii, pentru că abordarea şi ambiţiile lui depăşesc
cu mult limitele stilisticii post-saussuriene.
c) sistemul de enunţuri produse de alţi locutori şi care se referă la aceeaşi temă. Aici e vorba
de "metalingvistică" sau "translingvistică" – o ştiinţă care să se ocupe de relaţiile dialogice
stabilite între enunţuri, de modul în care enunţurile îşi răspund unul altuia, de modul în care
anumite elemente despre care vorbeşte cineva în textul lui sunt preluate de alţii, de modul în care
te raportezi la o anumită disciplină / tradiţie căreia îi aparţii sau de care te delimitezi, de temele
comune mai multor texte, de genurile discursive ş.a.m.d. Analiza genurilor, unul dintre
domeniile actuale ale analizei discursului, porneşte inclusiv de la acest proiect al lui Bahtin,
considerat drept precursor al ei.
Teoriile lui Bahtin din perioada târzie îşi găsesc o reflectare magistrală în articolul Problema
textului în lingvistică, filologie şi alte ştiinţe umaniste. Încercare de analiză filosofică [106]. În
continuare, voi urmări linia fundamentală de expunere a acestui text. Articolul reprezintă o
colecţie de note pe diferite teme, unele formulate în enunţuri complete, altele destul de eliptice;
dificultatea suplimentară generată de acest fapt reprezintă tocmai un stimul pentru interpretarea
42