textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

pentru a obţine aceşti bani şi afirmă că absenţa unui loc de muncă stabil a făcut-o să se
concentreze asupra experienţelor ei interioare – sursa fundamentală de sens pentru ea.
O altă temă actualizată prin două instanţe este cea a întâlnirilor amânate: prima, în ordine
cronologică, este cea cu femeia-preot budhist, amânată de câteva ori din cauza problemelor de
sănătate, până în momentul în care cealaltă persoană a plecat din ţară şi Autumn nu a reuşit să
poarte discuţia despre eventuala hirotonire. A doua este chiar şedinţa de consiliere analizată;
Autumn l-a anunţat pe consilier că va întârzia, deşi întâlnirea fusese programată, pentru că dorea
să facă o meditaţie înainte. Întâmplător sau nu, ambele situaţii ţin de analiza propriei vieţi
spirituale în compania unei persoane în a cărei arie de expertiză intră acest tip de analiză. Şi
iarăşi, întâmplător sau nu, ambele situaţii presupun încălcarea unui anumit angajament –
angajamentul minim de a fi la o anumită oră într-un anumit loc, care intră în conflict cu absenţa
unui program fix cu care Autumn afirmă că s-a deprins în perioada în care nu avea un loc stabil
de muncă.
Generalizând, putem afirma că din discursul lui Autumn se degajă două reţele conceptuale
fundamentale: reţeaua angajamentului, în care intră preoţia, implicarea în viaţa socială (inclusiv
la Centrul de Reabilitare), întâlnirile (ratate), găsirea unui loc de muncă, stabilirea de relaţii cu
oamenii şi reţeaua experienţei interioare – în care intră, întâi de toate, practica meditativă –
experienţa observării propriilor senzaţii corporale şi a situaţiilor prin care trece, retragerea în
"colţişorul propriu", izolarea.
Reacţia consilierului la discursul lui Autumn a fost destul de apropiată de analiza pe care am
realizat-o aici; cele două domenii de bază pe care le-a identificat în interpretarea pe care a oferit-
o au fost interiorul şi exteriorul – o schemă dihotomică mai simplă. Ceea ce sugera el e că pentru
Autumn lucrurile semnificative sunt cele care fac parte din domeniul interiorului, şi că ea le va
prefera întotdeauna pe ele lucrurilor exterioare – deşi, uneori, şi lucrurile exterioare (precum
relaţia cu terapeutul) reprezintă o sursă de plăcere şi de sens.
O astfel de analiză semantică poate să ne deschidă anumite perspective şi asupra tipului de
discurs care este analizat. Astfel, putem considera că procesul de consiliere filosofică reprezintă
o încercare de a integra, la nivel conceptual, cu mecanisme similare analizei discursului,
naraţiunile propuse de către consiliat; porţiunile interpretative / reflexive din discursul
consilierului au un grad mai mare de generalitate decât cele din discursul consiliatului. Ceea ce
încearcă să facă un consilier filosofic este să extragă din discursul consiliatului conceptele care
75