textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

Definiţia de lucru pe care o propune Alexandru Dragomir este "dialogul este dezbatere în
comun, prin argumente logice, a unei teme (probleme), cu scopul rezolvării ei. Chiar şi din
această definiţie de lucru rezultă că dialogul ideal este irealizabil (s.a.)” [11, p. 113]. Chiar dacă
admitem identificarea dintre dialog şi dezbatere (am observat că o fac şi alţi filosofi), nu putem
înţelege motivele din care autorul reduce dialogul la ceva ce conştientizează că este irealizabil.
Autorul menţionează două motive de bază din care acest tip de dialog eşuează: în primul rând
"viciul obiectului" – temă vagă sau prost aleasă – şi "viciul interlocutorilor" – lipsa deschiderii
pentru dialog, dar şi:
"1) lipsa de disciplină: întreruperi, prolixitate, contradicţii, patimă, mârlănie
2) argumente ad hominem
3) afectivităţi nemărturisite (pica, invidia)
4) argumente logic greşite
5) neînţelegerea argumentelor celorlalţi sau nerăbdarea
6) abateri de la temă, voite sau nu." [11, p. 114].
Problemele pe care le are o asemenea abordare derivă din faptul că se porneşte de la două
asumpţii dubioase: dialogul urmăreşte neapărat un scop şi dialogul se realizează cu mijloacele
argumentelor logice. Vom reconstrui argumentul pe care îl propune Dragomir, şi îl vom nota cu
A:
1. Dialogul ideal are scopul de a soluţiona o problemă concretă.
2. Dialogul ideal se realizează doar cu argumente raţionale.
3. În viaţa cotidiană, dialogul e întotdeauna viciat fie de interlocutori (care nu sunt dispuşi
pentru dialog raţional) fie de tema pusă în discuţie (care poate fi prost aleasă).
4. Un fenomen viciat, fie şi într-o măsură minimă, nu poate fi numit ideal.
____
5. Deci, dialogul ideal este imposibil
Argumentul este valid, dar prezintă anumite probleme. În primul rând, nu vedem de ce ar
trebui să restrângem analiza dialogului la dialogul "ideal" şi de unde vin pretenţiile filosofului de
a delimita dialogul ideal de cel viciat – de a introduce criterii aproape morale în câmpul
dialogului. Şi, dacă restrângem analiza dialogului la dialogul "pur" şi "raţional" scăpăm din
vedere alte moduri fundamentale ale dialogului – dialogul afectiv, dialogul de susţinere etc. – şi
Dragomir însuşi porneşte, în analiza sa, de la constatarea ca locul dialogului este "oriunde se
38