textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

Ruxandra Novac, în lectura autoarei [19], la care am avut acces în calitate de înregistrare audio,
ar putea fi transcris, urmând convenţiile analizei discursului propuse de Wallace Chafe, în modul
următor:
1 Ruxandra La douăzeci de ani, undeva în spatele măduvei, creşte o pată mare,
2 ..o scară murdară, care duce în camere goale şi ma=ri;
3 ...cine vrea să trăiască sfârşeşte prin a-şi rupe gâtul,
4 sau toamna, adunând ştiuleţii de porumb ca să-şi facă din ei căsuţe de jucărie.
5 Aici se scrie jurnalul celor gazaţi.
6 De două săptămâ=ni e sărbătoare.
7 Ai ieşit ai văzut te-ai făcut praf,
8 veghi=nd în preajma torţelor de nartex avântat.
9 ..Fetiţa nu înţelege că aşa nu se poate trăi
10 .fiincă aşa ceva nu există.
11 Există cimitirul, sudoarea,
12 există o casă, o facultate,
13 o linişte mică, un zâmbet discret, o oboseală ciudată în oase.
14 ..Fetiţa stă pe marginea patului, priveşte.
15 Din încheietura mâinii stângi porneşte o ţară în care se cultivă zarzavaturi şi
flori.
16 Pe încheietura mâinii drepte cineva din aceeaşi specie a scris fericire bai necro.
Am marcat cu puncte de suspensie pauzele cu durata de o secundă şi mai puţin; despărţirea în
rânduri e motivată de prezenţa unui contur intonaţional unic; punctul marchează un contur
intonaţional terminal definitiv, în timp ce virgula – un contur intonaţional final mai puţin decisiv;
semnul = , o lungire a vocalei anterioare.
Acelaşi text, publicat în volum [20, p. 23]:
la douăzeci de ani undeva în spatele măduvei
creşte o pată mare o scară murdară
în camere goale
şi mari
care duce
la douăzeci de ani cine vrea să trăiască
61