textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

2.5. Concluzii la capitolul 2
1. Transcrierea unei conversații este un instrument suficient de util pentru analiza
acesteia. Totuși, orice transcriere pornește de la anumite presupoziții, care necesită a fi explicate.
2. Dialogul pe viu are un caracter procesual, fiind desfășurat de către participanți, în
funcție de interesele, dorințele, așteptările, schemele comunicative ale fiecăruia.
3. În analiza dialogului, diferite tehnici și abordări ne pot evidenția diferite aspecte, cele
fundamentale fiind macrostructurile și microstructurile unui text dialogic.
4. Macrostructurile semantice sunt determinate de relația dintre tema unui fragment din
dialog și tema globală a dialogului respectiv.
5. Macrostructurile pragmatice sunt determinate de intențiile comunicative ale
participanților.
7. Microstructurile sunt determinate de caracterul „deschis” al dialogului. În cazul unei
interacțiuni dialogice, rămâne mereu validă posibilitatea întreruperii, continuării, introducerii
unei teme noi de către oricare dintre participanți.
8. Sub aspect microstructural, transcrierea unei conversații față în față și a uneia pe chat
nu prezintă diferențe radicale. Aceste diferențe nu se manifestă nici la nivel de macrostructuri.
9. Conversația orală sau scrisă diferă radical de dialogul prezentat / imaginat în textele
literare. În literatură, se neglijează multiple aspecte, iar replicile „vocilor” sau personajelor sunt
subordonate intenției autorului.
105