textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

30 Timp de două sute de ani la noi a fost pusă-n ştreang limba română.
Aici apare o altă strategie specifică discursului monologic, paralelismul, un fenomen
interesant fiind felul în care se repartizează unităţile intonaţionale: pentru primul element sunt
repartizate cinci unităţi intonaţionale (25-29), în timp ce pentru al doilea – una singură. Unul
dintre motivele posibile este faptul că se contrapune situaţia de „la Târgu-Mureş” cu cea de „la
noi”, cea de „la noi” fiind, evident, mai importantă pentru auditoriul local; în plus, în intervenţia
(30) este prezentă sintagma „limba română”, care a fost deja introdusă ca subtemă. Alternarea
intenţionată dintre unităţi intonaţionale scurte şi lungi este una dintre trăsăturile unui discurs
eficient din punct de vedere retoric.
31 A fost mutilată schinjuită trimisă-n Siberii,
32 îngropată.. sub pământuri,
33 şi ea a rezistat nu ne-a părăsit.
Locutorul continuă să trateze subtema limbii române, aplicând o altă strategie tipică
discursului monologic, enumerarea; observăm, iarăşi, un contur intonaţional care aglomerează
câteva elemente ale enumerării
31 A fost mutilată schinjuită trimisă-n Siberii,
fără ca locutorul să facă pauze între ele, rostindu-le „dintr-o singură respiraţie”, ca şi în
intervenţia anterioară, urmată de un singur element căruia i se atribuie un contur intonaţional –
(32) – şi de o concluzie / rezultat al acţiunii, neaşteptat în raport cu enumerarea; formularea unei
enumerări, apoi a unei concluzii neaşteptate este o strategie ce urmăreşte crearea de tensiune şi
anticipare, prezentă, de exemplu, şi în poezia contemporană; este un caz când o strategie
discursivă trece din monologul oral în cel scris. Locutorul continuă cu o naraţiune:
34 Imediat după unire
35 la Chişinău
36 a sosit.. Ioan Petrovici.. marele filosof,
37 şi el a povestit următorul lucru
118