textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

determinarea unor unităţi mai comode – frazele – în care actanţilor li se conferă roluri semantice
concrete (aici Chafe se bazează pe frame semantics şi pe case grammar, în varianta Fillmore).
Ultima etapă a segmentării este alegerea cuvintelor – categorizarea efectivă a informaţiei. În
acest sens, sarcina unui analist pus în faţa unui text concret este de a determina elementele în
care a fost segmentat textul, la toate cele 3 etape, a examina relaţiile reciproce ale acestor
segmente şi funcţiile fiecăruia.
Alte abordări de factură sintactică pornesc de la segmente care aparţin ultimelor 2 etape
identificate de Chafe – elementele de bază din care se compune textul – şi le analizează "de jos
în sus", de la elementele de bază la structuri mai abstracte, precum ar fi temele sau macro-
structurile.
Studiile de acest gen sunt inspirate, în mare măsură, de tradiţia lingvisticii funcţionale
pragheze. O altă influenţă asupra acestei abordări sunt studiile lui M.A.K. Halliday, fondatorul
gramaticii sistemic-funcţionale. Halliday pune accentul pe studiul limbajului aşa cum apare
acesta în viaţa cotidiană şi pe funcţiile ideaţională, interpersonală şi textuală a diferitelor
elemente lingvistice.
Acest tip de studiu se ocupă de analiza coeziunii manifestate prin co-ocurenţă, progresie
tematică (succesiunea temă / remă; aici tema este concepută la nivelul frazei, nu ca "temă
discursivă" în varianta lui Chafe sau a lui van Dijk), asignarea de funcţii diferitor propoziţii ce
intră în componenţa textului analizat.
Această tradiţie se manifestă şi în varianta de analiză a discursului propusă de Raphael
Salkie în excelentul său manual Discourse and Text Analysis. El sugerează că analiza discursului
ar trebui să se ocupe în primul rând de analiza coeziunii lexicale, analiza anaforelor, co-
referinţelor, deicticelor, apoi de analiza organizării textului, la nivelul schemei textuale, într-o
progresie organică şi continuă [80].
Unele elemente ale abordării de acest tip au fost preluate şi de lingvistica bazată pe corpus;
[cf. 78], pentru o analiză detaliată a abordărilor moderne în analiza corpusurilor în lingvistică.
Reprezentanţii acestui curent în lingvistică analizează, cu ajutorul calculatoarelor, utilizarea
diferitor sintagme în corpusuri ample de texte şi generalizează privind utilizarea comună a
sintagmelor respective.
Tradiţia care se ocupă de atribuirea de funcţii diferitelor elemente textuale îşi are unul
dintre cei mai influenţi reprezentanţi în M. Coulthard şi J. Sinclair, fondatorii Şcolii de analiză a
discursului de la Birmingham. Combinând abordarea analizei discursului cu cea a analizei
22