textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

14 prima dată când îl vezi se pare că el îi orb, ştii,
15 se uită-ntr-un punct, ştii,
15 Olga: [Ok
16 Alex: [Îhâm
Aici Olga şi Alex au avut reacţii de confirmare, generate probabil de adresarea cu funcţie
fatică a lui Corneliu de la sfârşitul intervenţiilor (14) şi (15); asemenea adresări au funcţia de a
menţine contactul şi interesul conlocutorilor şi de a asigura, în cazul unei conversaţii, eventuala
posibilitate de a interveni – cu o întrebare sau cu o reacţie scurtă. În general, în pragmatica
conversaţiei, locutorii simt deseori nevoia să aibă confirmarea destinatarilor că ei sunt prezenţi şi
interesaţi de ceea ce se vorbeşte. Acest tip de întreruperi nu este, de obicei, perceput ca deranjant
de locutor; nu este vorba de intervenţii extinse, care să ducă tema în altă parte, ci de asigurări că
tema este interesantă şi pentru conlocutori. Corneliu îşi continuă naraţiunea:
17 Corneliu: ..Ş-întotdeauna vine la lecţie cu reportofonul;
18 el înscrie, tot ce-i la lecţie înscrie,
19 şi dup-aia învaţă.
20 Olga: Da..
Acest segment al naraţiunii lui Corneliu e cel care stabileşte legătura cu intervenţia (1):
prezenţa reportofonului. Aici Corneliu a încheiat prezentarea situaţiei şi a trecut la dezvoltarea
acţiunii; după încheierea acestei secţiuni a naraţiunii, Olga a avut şi ea o intervenţie de susţinere.
21 Corneliu: Şi la lecţia de istoria... (au fost omise 3 cuvinte – n.n),
22 cu Imre, nu ştiu [dacă-l cunoaşteţi
23 Alex: [îhî
24 Corneliu: el şi-a pus...
25 stă în prima bancă şi-şi pune reportofonul.
Aici Corneliu face trecerea la punctul culminant:
26 (imitând altă voce) Tu ştii că eu pot să te dau în judeca=tă,
95