textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

următoarelor două capitole. Deoarece conceptualizarea dialogului și monologului în lucrările
filosofilor și logicienilor ni s-a părut insuficientă pentru demersul prezentat în lucrarea de față,
am decis să utilizăm o altă strategie de cercetare: investigarea atentă a unor dialoguri și
monologuri real atestate, pentru a identifica trăsăturile fundamentale ce le diferențiază. În acest
scop, am prezentat câteva determinări preliminare ale conceptelor de dialog și monolog, care
fixează, ca diferență fundamentală, prezența/absența întreruperilor și suprapunerilor de replici.
Dialogul este definit, în acest context, ca tip de discurs pentru care este specifică prezența a
minimum doi locutori, cu minimum o intervenție discursivă fiecare; în cazul monologului, există
un singur locutor, cu o singură intervenție discursivă, care nu este întreruptă de către destinatar.
Astfel, în cazul dialogului se remarcă schimbarea rolurilor de locutor/destinatar, iar în cazul
monologului ele rămân fixate. În consecință, în cadrul dialogului tema este desfășurată prin
eforturile comune ale participanților, într-un mod pe care nimeni nu l-ar putea anticipa, iar în
cadrul monologului – de către un singur locutor, în baza unei scheme formulate anterior tot de el.
Capitolul II, Abordări metodologice în studiul textului dialogic, prezintă o serie de metode
de cercetare a textului dialogic, în special de analiză a coerenţei la nivel de macro- şi micro-
structuri, şi rezultatele la care se poate ajunge în urma acestor metode.
Paragraful 2.1, Statutul ontologic al textului şi transcrierii, prezintă o serie de aspecte
fundamentale pentru analiza textului dialogic, în special a transcrierilor de conversaţii, şi a
modului în care lucrul atent cu transcrierile poate revoluţiona concepţia noastră despre ce
înseamnă un text.
Paragraful 2.2, Analiza semantică a dialogului, propune o analiză tematică / semantică a
unei transcrieri a unei şedinţe de consiliere filosofică, urmărind modul în care se stabileşte
coerenţa globală a unui text dialogic. În cadrul acestei analize au fost decantate temele prezente
în transcrierea respectivei ședințe de consiliere, pentru a evidenția modul în care se construiește
coerența globală a discursului dialogic. În același timp, în urma investigării modului în care sunt
introduse respectivele teme, inclusiv a locutorului care le introduce, precum și a modului de
desfășurare a lor, s-a stabilit că un asemenea tip de analiză permite identificarea trăsăturilor
fundamentale ale genurilor discursive căruia îi aparține un text concret.
Paragraful 2.3, Analiza coerenţei: teoria macrojocurilor dialogice, prezintă în premieră
pentru Republica Moldova teoria macrojocurilor dialogice şi perspectivele pe care le oferă ea
pentru analiza macro-structurilor semantice din cadrul unui text dialogic (pe baza exemplului
unei conversaţii pe chat). În urma analizei, s-a stabilit că teoria macrojocurilor dialogice permite
14