textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

41 acela de-a întemeia un stat cât mai mare,
42 pornind de la..
43 caracterul ETNIC al unei=... comunităţi într-un teritoriu dat
44 dincolo deci de acest ă= proie=ct
45 douăşapte martie este=
46 un act SALVATOR
47 pentru o generaţie şi bun..
48 poate pentru o bună parte din=..
49 destinul.. acestui teritoriu.
În acest set de intervenţii discursive, locutorul prezintă o reformulare şi recontextualizare
a discursului locutorului anterior; este cazul tipic bahtinian de referinţă la discursul celuilalt, în
care cuvintele celuilalt şi mesajul lui sunt încorporate şi „retopite” într-un discurs propriu (cf.
Бахтин, 1975), rămânând totuşi ale celuilalt.
Generalizând pe baza acestor exemple, putem concluziona că raportarea dialogică la
textul anterior (Ioan Petrovici sau Ivan Bodiul, în cazul discursului lui Nicolae Dabija şi Nicolae
Dabija însuşi în cazul discursului lui Paul), adresarea unui auditoriu şi implicarea lui prin
întrebări retorice sau prin formulări care demonstrează că-i recunoaştem aşteptările nu
transformă un text predominant monologic în unul dialogic; această funcţie o au răspunsurile
neaşteptate ale celuilalt, suprapunerile, întreruperile, exprimarea reacţiei faţă de ceea ce spunem,
în absenţa cărora avem de-a face cu un text monologic, desfăşurat în baza unei strategii
intenţionate de locutor, fără coparticiparea destinatarului, decât în cazurile în care i se atribuie un
rol formal.
130