textul monologic şi textul dialogic din perspectiva analizei discursului

Prin "filosofi", Labov se referea la reprezentanţii filosofiei limbajului obişnuit; prin
"sociologi", îi avea în vedere pe reprezentanţii analizei conversaţiei. Analiza conversaţiei îşi are
rădăcina în etnometodologie şi microsociologie – aplicarea descrierilor etnografice la situaţiile
cotidiene, spre deosebire de etnografia "clasică", care se axa pe societăţi diferite de cea a
cercetătorului. Una dintre cele mai mari influenţe asupra analizei conversaţiei, în varianta ei
actuală, a avut-o sociologii Erving Goffman şi Harold Garfinkel.
Garfinkel şi Goffman au fost printre primii sociologi care au observat atent interacţiunea
socială în medii concrete, stabilind legătura dintre contextul comunicării, rolurile participanţilor,
structura şi conţinutul comunicării verbale dintre aceştia, fără a beneficia de avantajele pe care le
oferă tehnica modernă.
Odată cu răspândirea generalizată a aparatelor de înregistrare a sunetului, o serie de
sociologi, printre care Harvey Sacks, au început să analizeze conversaţiile cotidiene, pentru a
determina structura interacţiunii verbale a participanţilor. Grupul lor se situa polemic în raport cu
curentele dominante pe atunci în lingvistică, care studiau limba mai curând ca entitate abstractă,
sistem de semne şi reguli, afirmând că o conversaţie cotidiană este prea haotică pentru a fi
analizată eficient.
Cercetările lui Sacks au demonstrat că nu este aşa. Conform lui, participanţii la o
conversaţie îşi negociază momentul în care să intervină cu o replică în baza unor reguli şi
principii care pot fi deduse din studiul efectiv al transcrierii unei conversaţii. Una dintre primele
asumpţii metodologice ale lui Sacks şi ale colegilor şi discipolilor săi este că vorbirea se
manifestă prin structuri ordonate şi secvenţiale, şi că "luarea cuvântului" este în egală măsură
influenţată de context şi influenţează contextul. Sacks a început cu analiza unor conversaţii
telefonice înregistrate şi a elaborat un sistem de transcriere care să permită observarea
momentelor exacte de trecere de la un vorbitor la altul. Sacks şi colaboratorii săi au determinat
că, în majoritatea cazurilor, trecerea de la un vorbitor la altul se realizează cu câteva secunde
înainte de încheierea replicii primului vorbitor şi că, tot în majoritatea cazurilor, replicile
succesive sunt legate în secvenţe. Analiştii au încercat să caracterizeze aceste secvenţe sub
aspect funcţional şi structural.
Practica analizei conversaţiei a permis caracterizarea conversaţiilor cotidiene şi este în
continuare utilizată în sociologie, psihologie, lingvistică, în calitate de abordare metodologică cu
un minimum de presupoziţii teoretice, adecvată pentru descrierea detaliată a ceea ce se întâmplă
într-o conversaţie.
27