"Sangele lui Isis" (pdf)

Joel trebui să admită că Jim o nimerise și adevărul îl lovi în față ca un bici. Din acel moment și până la
sfârșitul cursei, hotărî să-l evite pe Jim cu orice preț. Însă tot nu se putea abține să privească îngrijorat întinsul
oceanului în fiecare dimineață, așteptând ca ceața să-i dezvăluie contururile vasului-fantomă. Dar apele
rămaseră calme și tăcute…
Ancorară la New York fără întârziere și fără evenimente. Coborâră de pe vas întâi pasagerii, apoi
membrii echipajului. Jim – surprinzător de treaz – îi întinse căpitanului un disc argintiu și o rolă developată de
film foto.
-E pentru dumneata și e unicul exemplar. Eu, unul, m-am săturat să am coșmaruri, așa că mi-am
șters și din aparatul de fotografiat și din memoria calculatorului orice poză făcută în dimineața aceea… știi
care. Rămâi cu bine. Cred că-mi voi căuta o altă slujbă.
Joel n-ar fi crezut că va regreta plecarea lui Jim, dar exact asta i se întâmplă. Se simțea legat de omul
acela prin moartea bătrânului Tom și prin lucrurile stranii petrecute pe Steaua Atlanticului în dimineața cețoasă
pe care refuza să și-o amintească, dar care îi revenea în memorie iar și iar, ca un blestem. „Așa nu se mai
poate”, decise el. „Va trebui să aplic eu însumi sfatul pe care i l-am dat fotografului – să consult un psiholog”.
Și se duse la un psiholog, fără prea mare convingere însă.
-Te pot ajuta, îi spuse acesta, cu condiția să spui deschis tot ce te deranjează și să nu omiți nici un
detaliu. Sinceritatea absolută e cheia succesului în meseria noastră.
Numai auzind una ca asta, Joel ar fi vrut să fugă. Nu avea cum să spună adevărul – psihologul l-ar fi
trimis la psihiatru, iar psihiatrul la balamuc. Hotărî să vorbească despre problemele lui, îndulcind cumva
adevărul.
-Păi, necazul e că dorm prost. Visez mereu un vapor fantomatic desprinzându-se din ceață și
încercând să lovească nava pe care o comand eu. E pustiu, fără oameni la bord și nu răspunde la semnalele
mele. Pare să vină din alt timp și știu că dacă mă va lovi, mă va scufunda. Problema nu e atât visul, cât faptul
că sunt căpitan de vas și visul a ajuns să mă obsedeze.
-Când a apărut visul pentru prima oară? se interesă psihologul.
-Acum câteva săptămâni, după o furtună puternică prin care am trecut cu vaporul meu.
Psihologul mai întrebă unele lucruri, apoi concluzionă:
-Nu ai motive de îngrijorare, oamenii suferă de coșmaruri mai frecvent decât ai crede. De vină e
stresul – ai trecut printr-o încercare majoră și n-ai avut timp să te odihnești, iar absența somnului și-a adus și
ea contribuția. Spune-mi, de când n-ai mai fost în concediu?
Joel se codi să răspundă. Își iubea atât de mult meseria, încât de ani buni nu simțise nevoia să se
odihnească.
-Vezi? Exact ce ți-am spus. Omule, nu ai nici o problemă, ești surmenat, atâta tot. Ia-ți un concediu,
pleacă undeva la munte, cât mai departe de mare și cumpără-ți niște cărți pe care să le citești înainte de
culcare, ca să-ți ocupi mintea cu altceva decât cu meseria ta, iar visul va dispărea.
Joel mulțumi pentru consultație apoi se duse să discute cu șefii de la Atlantic Voyages și să-i anunțe
că pleacă în Montana, la ferma tatălui său.
-Două săptămâni, domnule Kervran? Prea bine, se aprobă, acceptă șeful departamentului de
personal. Deocamdată nu știm, oricum, când să planificăm următoarea cursă a Stelei Atlanticului, pentru că
biletele se vând greu de când cu ziaristul ăla nenorocit.
-Sper că ați cerut ziarului despăgubiri atât de consistente încât să acopere o eventuală cursă anulată,
se interesă Joel.
-Desigur, căpitane. Nu ai motive de îngrijorare, Steaua Atlanticului rămâne cel mai bun și mai luxos
vas al nostru și-și va relua cursele, iar dumneata rămâi căpitanul ei. Din fericire mai există oameni care au rău
de avion sau din cei ce-și spun că au învățat să înoate, nu să zboare. Clienții vor reveni, fii fără teamă!
Concediu plăcut și s-ar putea ca la întoarcere să te aștepte vești bune.
La sprâncenele ridicate a neîncredere ale lui Joel, directorul de personal adăugă:
-Ce ai făcut dumneata la ultima cursă spre Brest ține aproape de domeniul miracolului. Practic ai
salvat Steaua Atlanticului, un vas care a costat câteva sute bune de milioane. Așa că te-am propus pentru un
bonus de merit, sper să fie de acord consiliul de administrație.
Joel mulțumi și plecă. Viitorul se anunța frumos!
Își pregăti bagajul de drum și-și rezervă biletul de avion, apoi ieși la cumpărături. Alese câteva cadouri
pentru părinți, iar la sfârșit hotărî să urmeze sfatul psihologului și intră într-o librărie.
Ignoră rafturile cu dispozitive electronice – nu, el voia o carte clasică, tipărită pe hârtie, din acelea pe
care le poți citi în pat și scăpa pe jos în caz că adormi, dar se pare că soiul acesta de obiecte ies din uz și
dispar văzând cu ochii. În cele din urmă găsi raionul de cărți și se îndreptă spre sectorul de beletristică, fiind
nepăsător la titlurile care aveau vreo legătură oarecare cu apa. Trecu repede pe lângă rafturile pentru copii,
dominate de Jules Verne („să mă ferească Dumnezeu! Omul ăsta parcă n-a scris decât despre corăbii”),
ignoră pe Hemingway („Bătrânul și marea – exact ce nu vreau”) și se îndreptă spre un panou pe care stătea
scris „Top zece – cărți de ficțiune”. Răsfoi cartea aflată pe locul întâi, un roman de război între două civilizații
32