"Sangele lui Isis" (pdf)

-Nu m-am gândit niciodată la asta, recunoscu Joel. Până acum a fost ușor pentru mine – eram
căpitan pe Steaua Atlanticului și purtam mereu uniforma, care era bună la toate: și pe punte și în cabina de
comandă și la seratele pretențioase. Simplu și fără bătaie de cap! Adevărul e că habar nu am cum să mă
îmbrac când e vorba de hainele civile, dar nici nu mă pasionează subiectul.
-Pe tot ce purtai scria Steaua Atlanticului? întrebă Sally curioasă.
-Ei, nu chiar pe tot. Pe șosete aveam brodată doar o ancoră.
-Hm, încerc să-mi imaginez cum arăta lenjeria ta și cam ce ți-ai tatuat pe piele.
-Încerci prea multe! Mi-am tatuat o ancoră pe un braț și o timonă pe celălalt, ca toți elevii-marinari.
-Și pot să jur că ai pe spate pomelnicul tuturor iubitelor abandonate prin câte un port, pe fiecare fesă
câte o sirenă și pe piept o inimă străpunsă de o săgeată.
-Propun să încheiem discuția asta, făcu Joel vizibil incomodat de subiect. Iar tatuajele cu sirene mi sau
părut întotdeauna culmea prostului-gust.
Sally nu răspunse, coborî sub punte de unde chicotitul ei se mai auzi multă vreme.
Deși se temuse de tot ce putea fi mai rău, Joel nu avu parte de alergături interminabile prin magazine.
Sally îl conduse de-a dreptul într-un mic butic cu vitrina plină de piese de îmbrăcăminte albastre, aranjate cu
stil în jurul unor năvoade, colaci de salvare și ancore uzate de vreme. În interior, din loc în loc, fuseseră
amplasate boluri de sticlă pline cu scoici.
-Îmi place locul, recunoscu Joel.
-Te-am adus aici pentru că au cele mai bune haine cu specific marinăresc. Chiar dacă Zeiţa nu e un
pachebot, îţi poţi alege câteva piese din care să-ţi compui un costum de căpitan de vas. Ah, şi probabil
găseşti şosete cu ancore.
Când Joel ieşi din cabina de probă, Sally murmură abia auzit:
-Îmi vin gânduri indecente văzându-te aşa.
Se întoarseră la bordul Zeiţei încărcaţi de pachete.
-Mai avem timp până diseară, observă Joel. Dacă vrei să te plimbi prin Nisa, lumea e a ta.
-Am treabă, îi aruncă Sally laconic peste umăr.
-Alt lac de unghii?
-Nu fii prost! Computerul tău!
Joel nu-şi iubea laptopul peste măsură. Nu avea răbdarea unui om sedentar, să şadă şi să apese pe
taste. Înţelegea că devenise un accesoriu de neînlocuit în navigaţie, consulta asiduu tot felul de prognoze
meteo disponibile în lumea virtuală, dar în adâncul sufletului îşi spunea adesea că i-ar fi plăcut să trăiască în
vremurile în care navigaţia se făcea cu busola şi sextantul, iar vântul umfla velele. Prin urmare pe laptopul lui
se găseau o serie de fişiere în dezordine, majoritatea fotografii ale unor ambarcaţiuni sau din cele făcute de
Jim pe Steaua Atlanticului. Nu-l deranja de loc că Sally se apucase să-i dacă ordine, strângând toate pozele şi
clasându-le după subiecte în fişiere pe care le boteză „vapoare”, „vapoare vechi”, „porturi” și așa mai departe.
-Vreau să descarc conținutul aparatelor noastre de fotografiat, probabil Samuel va fi interesat să vadă
ce am făcut până acum.
-E dreptul lui să știe, el e clientul, răspunse Joel.
-Am pus toate pozele de pe epavă în fișierul „Costa Brava” preciză Sally. În plus ți-am făcut ordine în
grămada de poze, exceptându-le pe astea, pe care nu știu unde să le pun, fiindcă n-am nici o idee ce
reprezintă.
Joel privi ecranul calculatorului.
-E ceața de pe ocean, spuse el fără ezitare. Sunt pozele lui Jim din dimineața în care am văzut vasulfantomă.
Aparatul de fotografiat nu a înregistrat nimic.
Sally deschise un nou fișier pe care îl boteză „paranormal” și puse pozele acolo. Lui Joel nu-i plăcu
numele ales, dar oricât și-ar fi bătut capul, nu găsi unul mai bun, așa că tăcu. După ce termină de aranjat
pozele, Sally dispăru în cabina ei și nu se mai ivi pe punte decât spre seară. Când o văzu, Joel amuți. Femeia
purta o rochie albă care-i lăsa un umăr descoperit, mulată pe corp și terminată la poale în franjuri lungi,
împodobite cu mărgele de lemn. Deasupra cotului avea o brățară bătută în nestemate, se încălțase cu
sandale aurii cu toc înalt și ținea în mână o poșetă mică, în ton cu încălțările. Se machiase în culori sidefate,
care arătau extrem de bine pe pielea ei ciocolatie, iar de răcoarea nopții o ferea o pelerină ușoară, din lână
albă căptușită cu mătase aurie.
-Nu te holba la mine, steaua serii va fi în mod sigur Carla. Deși s-ar putea ca nici prietena aia a ei să
nu arate rău. Nu știu, n-o cunosc, acum o voi vedea pentru prima oară.
„Vor fi trei femei la masă” gândi Joel. „Bietul Samuel Oz și bietul de mine!”
Bijutierul îi întâmpină într-un separeu discret al restaurantului, bucurându-se ca un copil când Joel îi
spuse că aduseseră laptopul cu pozele făcute pe Costa Brava.
-Excelent, le vom putea arăta și Carlei, asta bineînțeles dacă va reuși să intre aici fără scandal. Cred
că nu are nici o șansă în blugii ei tăiați cu lama, va fi trimisă înapoi să se schimbe.
55