"Sangele lui Isis" (pdf)

Domnul Heller avea gusturi alese – o dovedeau îmbrăcămintea fină și elegantă, valiza și pantofii din
piele de șarpe și inelul de pe mână, un smarald superb într-o montură complicată și foarte veche. Aruncă o
privire de cunoscător tapetului de mătase și tablourilor de pe pereți, se învârti de colo-acolo apoi se așeză
într-un fotoliu și ascultă în liniște deplină. La ce anume trăgea cu urechea? În mod excepțional, natura fusese
atât de generoasă cu el, încât îl înzestrase nu numai cu frumusețea fără cusur a unei statui grecești, ci și cu
un auz foarte fin, așa încât din discuția purtată cu două etaje mai jos, între Samuel Oz, Cora și Evelyne, nu-i
scăpă nici un cuvânt. După ce memoră fiecare detaliu al conversației, domnul Heller decise că cel mai bun
lucru era să se odihnească, așa încât adormi în fotoliu, fără să se ostenească măcar să-și despacheteze
lucrurile din valiză. Spre seară coborî în parcare, se sui în mașină și se îndreptă spre nord, în direcția
Parisului.
---//---
Călătoria cu avionul îi făcu plăcere Corei – nu mai călătorise așa din tinerețe, iar avioanele de atunci
nu aveau confortul celor de acum. Samuel o invită la o cafenea în aeroport, apoi luară un taxi până la gara
Montparnasse. De la clădirea mare și modernă a gării, trecând pe lângă interminabilul turn Montparnasse,
total nepotrivit într-o zonă cu clădiri vechi de patru-cinci etaje, un bulevard lung și larg duce la Sorbona,
traversând tot cartierul. De-a lungul lui se înșiră vechiul teatru italian, înconjurat de pizzerii, câteva magazine
de modă dar în special, înghesuite în jurul venerabilei universități, o mulțime de librării și anticariate, de unde
se aprovizionează studenții. Dimineața, exceptând perioada vacanței de vară, tot acest bulevard e plin de
lume, în special de tineri. Samuel Oz nu sesiză că un tânăr blond, de o frumusețe rară și o paloare stranie, se
ținea mereu în urma lor. El era mult mai preocupat să aibă grijă de Cora, ca aceasta să nu se împiedice de
bordura trotuarului, dar ea se descurca admirabil, pipăind terenul cu vârful bastonului ei alb.
-Nu vrei să ne oprim? Dacă ai obosit, spune-mi și intrăm într-un bistrou să mănânci ceva și să te
odihnești.
-Nu e nevoie, răspunse domnișoara Caroline. Am mâncat în zori la Nisa, am mai ronțăit ceva aici în
aeroport, acum nu-mi doresc altceva decât să ne plimbăm. Librăria la care aș vrea să ajung e la colț de
stradă, cu vitrine mari dând spre ambele străzi la intersecția cărora se află. Mă ajuți s-o găsesc?
Tânărul auzise ceea ce-l interesa – grăbi pasul și intră în librărie cu mult înaintea Corei și a lui Samuel
Oz. Era un local groaznic de înghesuit, librărie și anticariat în aceeași măsură, înțesat de cărți de la ultimele
apariții la tomuri vechi, extrem de valoroase. Bărbatul se pierdu printre rafturi și urmărea de acolo clienții care
intrau, până când Samuel și Cora își făcură apariția. O vânzătoare tânără veni să-i ajute.
-Căutăm literatura pentru nevăzători – cărțile în alfabet Braille. Mai țineți așa ceva? întrebă Cora cu
speranță în voce.
-Bineînțeles.
Vânzătoarea o luă de braț și o ajută să se descurce în spațiul strâmt.
-Aici, doamnă, tot sectorul ăsta e în Braille.
Bărbatul blond se afla în acel moment în spațiul rezervat cărților ezoterice și răsfoia un manual de
vrăji din secolul XVII, dar era atent la discuția lui Samuel cu Cora.
-Sam, prietene, e o minune ce am găsit aici! Uite, un compendiu de mitologie comparată, caldeeană,
sumeriană, egipteană – o comoară pe care trebuie să o achiziționez neapărat.
-Alege tot ce-ți dorește inima. Din păcate numai tu vezi titlurile, pentru că eu nu mă pricep să citesc cu
degetele.
-Cu timpul te obișnuiești. La început a fost foarte greu, dar acum citesc la fel de repede ca înainte și
în plus nu trebuie să-mi caut mereu ochelarii, spuse Cora zâmbind.
Ridicând ochii din cartea de magie, tânărul o privi cu atenție. Transfigurată de fericire, Cora era o
femeie extrem de atrăgătoare, pe care vârsta n-o urâțise, ci-i dăduse un fel de liniște interioară și o dăruise cu
un păr alb ca neaua, bogat și strălucitor.
Petrecură mai bine de trei ore în librărie – Cora alese un teanc impresionant de cărți, toate tratând
mitologia unor popoare străvechi, scrierea lor și studiul credințelor primordiale din zorii istoriei omenirii. Se
îndreptau către casierie și ieșire, Cora cu bastonul ei alb în față, urmată de bijutier care împingea coșul de
cumpărături, plin cu cărțile selectate de ea. Trecând pe lângă raftul unde blondul continua să se intereseze de
ocultism, femeia se trase deoparte, ocolind parcă o piedică nevăzută.
-Vreo problemă? se interesă Samuel, grăbindu-se să o sprijine.
-Nu, doar am văzut ceva, așa cum văd eu lucrurile din altă lume - știi, o siluetă mai neagră decât
întunericul.
Domnul Heller se adânci și mai mult în lectură, acoperindu-și fața cu părul lung și umbrind-o cu
paginile cărții.
-Nu e nimic, Cora, doar un student care citește, o liniști Samuel Oz.
69