Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
-Azi e rândul meu, spuse Joel scuzându-se. Pâinea o cumpărăm pe rând, o zi Sally, o zi eu. Știai că<br />
Sally gătește în bucătăria iahtu<strong>lui</strong>? Și chiar se pricepe!<br />
-Înseamnă că sentimentele sunt reciproce, zise Nelly făcând cu ochiul. O femeie ca ea nu s-ar apuca<br />
să gătească pentru un bărbat, dacă n-ar avea intenții serioase cu el.<br />
-Crezi? Adică nu știu ce înțelegi prin „sentimente reciproce”, pentru că nu i-am dat niciodată de înțeles<br />
că aș avea niște sentimente față de ea.<br />
Nelly chicoti și-i făcu semn să se așeze lângă ea pe bancă. Joel luă loc, cu gesturi mecanice, ca și<br />
cum ochii liliachii ai scriitoarei l-ar fi putut aduce în stare de transă.<br />
-Așa. Deci tu crezi că suntem orbi cu toții. Până și domnișoara Caroline ar observa cum o privești pe<br />
Sally - ți se scurg ochii după ea!<br />
-Recunosc că arată foarte bine, admise Joel. Numai că… o legătură stabilă cu o femeie n-a făcut<br />
niciodată parte din planurile mele. Am crezut mereu că toate belelele de pe mare se întâmplă numai<br />
oamenilor căsătoriți, atunci când căpitanii au acasă o soție și o liotă de copii – nu poți fi prezent în două locuri<br />
deodată, acasă și pe vas, iar marea e o amantă pretențioasă – de îndată ce se simte neglijată, plătește întrun<br />
mod îngrozitor, cum numai ea știe.<br />
-Aha! Deci la școala de marină v-au pus să faceți un legământ de castitate, întocmai cum fac<br />
călugării.<br />
-Nu e vorba de asta, dar Sally nu e genul de femeie cu care să-ți petreci o noapte și apoi s-o uiți. Pur<br />
și simplu nu mă pot gândi la ea în felul acesta.<br />
-Și îndrăznești să susții că nu ești îndrăgostit de ea! Nelly îl privi cu ochi serioși. Păi, după asta nu<br />
urmează decât târâtul nenorocitu<strong>lui</strong> la altar, în lanțuri. Să mă chemați și pe mine, ador nunțile!<br />
Joel se revoltă. Acum că femeia își întorsese privirea de la el, simți în mod ciudat că propria minte îi<br />
aparține din nou pe de-a-ntregul.<br />
-Credeam că scrii cărți, nu că te bagi în viața și în sufletele oamenilor.<br />
-Scriu cărți despre oameni, asta însemnă că îi observ temeinic și ajung să-i cunosc cum îmi cunosc<br />
conținutul buzunarelor. Parcă ți-am spus că-mi plac finalurile fericite, nu? Dar dacă nu vrei să vorbim despre<br />
Sally, foarte bine, nu vorbim despre ea. Spune-mi, ai de gând să te scufunzi astăzi?<br />
-Da, voiam să mergem la epavă. Atât că înotăm în altă direcție și apoi ne scufundăm, ca nimeni să nu<br />
bănuiască interesul nostru pentru Costa Brava.<br />
-Foarte înțelept, acceptă Nelly. Permite-mi să-ți dau un sfat – pleacă azi singur și caută în cală,<br />
aproape de pupa vasu<strong>lui</strong>. N-o lua în nici un caz pe Sally cu tine – femeile au un stomac sensibil și ar fi bine ca<br />
nici tu să nu te îndopi la micul dejun.<br />
-Știi ceva ce nu-mi spui? Ce anume mă așteaptă la epavă?<br />
Nelly ridică din umeri.<br />
-Nu știu exact. Dar ca orice scriitor, am și eu fler, inspirație și mai presus de toate sursele mele.<br />
Joel îşi luă rămas-bun şi se îndreptă spre Zeiţă. Sally îl aştepta pe punte, inhalând încântată mirosul<br />
pâinii proaspete.<br />
-Sally, am o rugăminte. Ai putea să rămâi azi aici şi să te ocupi de corespondenţă? Mă gândesc că<br />
Samuel Oz n-a aflat nici despre întâlnirea noastră cu Fabio Rossi, nici despre lăzile cu dinamită. Eu scriu<br />
groaznic de laconic şi probabil bietul om n-ar înţelege nimic din scrisoarea mea. Te ocupi tu? Între timp m-aş<br />
duce la epavă, deşi nu sper să mai aflu ceva acolo<br />
-Bărbaţii şi corespondenţa, bombăni Sally. Bine, eu sunt secretara, e treaba mea, recunosc. Dar pleci<br />
fără să mănânci de dimineaţă?<br />
-Mă întorc până pregăteşti cafeaua, răspunse Joel îmbrăcându-şi costumul de scafandru.<br />
De îndată ce făcu obişnuitul ocol, ca să pară că se îndreaptă în direcţie opusă epavei, Joel înotă în<br />
linie dreaptă spre Costa Brava, destul de adânc sub apă ca nimeni să nu-l vadă, nici măcar Sally, dacă ar fi<br />
privit peste bord. Intră în cală prin spărtura provocată de impactul cu stânca, se afundă în apă şi o luă spre<br />
pupa. În tot acest timp, ca să nu piardă vremea degeaba, nu-şi scoase masca şi tubul de oxigen. Trecuse de<br />
zeci de ori pe acolo – la capătul vasu<strong>lui</strong>, cala era împărţită în mici compartimente de depozitare pe care ştia<br />
că le verificase, pe toate. Abia acum sesiză ceea ce părea o uşă uşor întredeschisă, chiar în fundul calei.<br />
Costa Brava avea un perete dublu? „N-am observat până acum”, îşi spuse Joel. Incomodat de presiunea<br />
apei, reuşi totuşi să deschidă uşa şi se pomeni într-un compartiment întunecos, complet inundat. Când își<br />
aprinse lanterna, se dădu înapoi îngrozit – o asemenea oroare nu credea că ar fi putut să existe. Plonjase în<br />
plin coșmar, iar imaginile din fața ochilor refuzau să dispară și știa că nu vor dispărea nici după ce va urca la<br />
suprafață și va da de lumina soare<strong>lui</strong>. Pentru oamenii aceia descăpățânați, soarele nu va mai răsări niciodată.<br />
Lac de sudoare în costumul <strong>lui</strong> de neopren, Joel se hotărî totuși să intre în aceea cameră a groazei și-și<br />
aminti de aparatul de fotografiat pe care-l luase cu el la plecarea de pe iaht.<br />
Sally preparase de mult cafelele, își băuse propria porție, iar pe a <strong>lui</strong> Joel o pusese în termos, văzând<br />
că acesta nu apare. Apoi se luă cu treaba, făcând odine în mesageria electronică și scriindu-i <strong>lui</strong> Samuel Oz.<br />
Soarele se ridicase mult peste linia orizontu<strong>lui</strong> când ea începu să devină îngrijorată – căpitanul lipsea de prea<br />
77
Change language