"Sangele lui Isis" (pdf)

Samuel aruncă o privire ușii care se închidea în urma Evelynei și a domnului Schwartz si devenind pe
dată relaxat, se făcu comod pe locul indicat de Cora.
-Cu ce treabă prin oraș, fetițo?
-Ai vrea tu să știi, râse Cora. Sora mea are grijă să nu-mi spună cu ce se ocupă, tocmai ca unul de
soiul tău să nu mă poată trage de limbă.
-Păi, dacă nu ai nimic să-mi spui, îmi pare bine că te-am văzut. Dacă Evelyne e prea scorpie cu tine,
promite-mi că te vei gândi la casa mea ca la primul refugiu cu putință.
-Evelyne e o surioară dulce, nu o scorpie, răspunse Cora cu convingere. Și mie-mi pare bine că te-am
întâlnit.
---//---
Restaurantul ales de domnul Schwartz satisfăcea gusturile cele mai rafinate, până și pe cele ale unui
gurmand ca Samuel Oz. Aperitivul, format din tarte cu icre roșii, fusese delicios, iar felul principal, fileu de
somon, era o minunăție. Masa celor doi bărbați se găsea aproape de uriașul geam cu vedere panoramică –
Statuia Libertății și jumătate din Manhattan se zăreau perfect din locul acela, iar panorama era impresionantă.
Dar pe Samuel îl preocupa mai degrabă dansul fulgilor care se cerneau prin fața geamului. Întreaga zi căzuse
o lapoviță enervantă, care odată cu lăsarea întunericului se transformase în zăpadă. În restaurant mai erau
câteva mese ocupate, în general de cupluri de tineri. La aceste mese ardea câte o lumânare parfumată. Dar
la masa a doi bărbați discutând afaceri, o asemenea iluminare romantică ar fi părut cel puțin deplasată: cei
doi veniseră neînsoțiți, nici o prezență feminină nu încălzea atmosfera de la masa lor. Doamna Schwartz
participa în aceea seară la o acțiune caritabilă în altă parte („o adevărată comoară săracii ăștia, pentru
oameni avuți ca noi. Ne oferă oportunitatea unor evenimente mondene pe care le desfășurăm spre binele lor”
observase Samuel ușor cinic). Bătrânul șlefuitor de diamante venise singur – tocmai era în căutarea celei de
a patra doamne Oz, după ce înmormântase pe rând trei neveste.
-Beatrice, secretara mea, moare de invidie că cinez astăzi cu tine, spuse amuzat domnul Schwartz.
-Dacă îi plac poveștile despre pietre prețioase, o pot trece oricând pe lista candidatelor la un posibil
măritiș cu mine. Deși la vârsta mea nu mai sunt cine știe ce partidă – am nevoie de o femeie care să-mi
pregătească ceaiurile medicinale, iar averea am împărțit-o de mult între copii.
-Sam, nu fii modest. Oricine ți-ar asculta poveștile ore în șir, cât despre bijuteriile pe care le purtau
soțiile tale, le-ar fi invidiat și o regină.
Domnul Schwartz fusese destul de diplomat ca să nu-și zorească tovarășul de masă, oricât de mult iar
fi dat ghes curiozitatea. Știa că Samuel avea pregătite câteva duzini de istorii fascinante, pe care le spunea
cu mare plăcere, atât timp cât nu-l enerva nimeni și era lăsat să mănânce în liniște. Iar domnul Schwartz ar fi
dat oricât să audă astfel de povești – îl relaxau după o altă zi anostă petrecută în spatele biroului său de
bancher. Odată farfuria curățată de ultimele rămășițe ale fileului de somon, se aduse tortul preferat al
bătrânului, cel cu cremă de lămâie și se servi un vin dulce, care dezlega limbile. Domnul Schwartz crescuse
cu aceste istorii fabuloase – Samuel Oz fusese prieten cu tatăl său.
-Deci ce ai vrea să afli? Despre safirul regelui Edward Confesorul sau colierul cu diamante al Mariei-
Antoaneta ți-am vorbit de nenumărate ori.
-Să trecem la ceva mai ... contemporan, încercă domnul Schwartz să-și mascheze nerăbdarea din
voce. Mi s-a părut mie sau Evelyne chiar îți poartă sâmbete? Sau nu vrei să vorbești despre asta?
-Fii serios, n-am nimic de ascuns. Femeia aia mă urăște de-a dreptul!
-Adevărat, deci? Auzisem niște zvonuri... Dar ce i-ai făcut, omule?
Samuel Oz zâmbi liniștit.
-Eu? Nimic, nici măcar nu i-am suflat vreo afacere bănoasă. Ea se ocupă de cosmeticele ei, iar eu
cred că o femeie ajunge să poarte o tiară cu briliante ca să sucească toate capetele, indiferent dacă are tenul
impecabil sau nu. Dar, vezi tu, Evelyne mă consideră cumva vinovat de moartea soțului ei.
Domnul Schwartz făcu ochii mari.
-Ei, asta e prea de tot! Ancheta a stabilit clar că George Bishop a ignorat avertizările turnului de
control și s-a aventurat singur cu avionul în furtună. Păcat numai că a murit de tânăr, lăsând-o pe Evelyne
singură cu doi copii mici. Dar tot nu pricep ce legătură ai tu cu evenimentele de acum patruzeci de ani. Gurile
rele zic că erai plecat din țară când s-a petrecut tragedia.
Samuel aprobă dând din cap, apoi spuse mai mult șoptind:
-Acum îți voi pune la încercare spiritul de observație. Ai remarcat cum era îmbrăcată Evelyne azi de
dimineață?
-Nu în mod special. Ea e întotdeauna elegantă. Cred că Beatrice ar avea mai multe să-ți spună
despre subiectul ăsta decât mine.
-Ești un adevărat bărbat, râse Samuel. O femeie nu-ți atrage atenția atât timp cât e îmbrăcată.
-Ei, și tu acum, protestă domnul Schwartz. Evelyne e trecută de șaptezeci de ani!
4