"Sangele lui Isis" (pdf)

Epilog (numai pentru oameni)
„Cititorii mei adora finalurile fericite” gândi Nelly. „Am aflat tot ce voiam să aflu și povestea mea e deacum
terminată, așa încât e timpul să închei și să predau manuscrisul la editură”. Își răsfoi însemnările din
ultimele luni, strecurate printre desenele reprezentând portul și casele din Bonifacio, loc în care petrecuse o
perioadă plină de evenimente. Notițele ei arătau cam așa:
Joel Kervran și Sally
M-am întâlnit cu ei acum o săptămână, în Bretania. Căpitanul era stropit cu vopsea din cap până în
picioare – zugrăveau amândoi un far vechi, pe care-l cumpăraseră la Louannec, la doi pași de Plougrescant.
M-au chemat să le văd achiziția. Proprietatea se compune dintr-o căsuță mică la baza imensului turn al
farului, foarte cochet amenajată (cred că e mâna lui Sally la mijloc, am băgat de seamă că se pricepe). Farul
e înalt, cilindric, cu scări în spirală pe interior și are o platformă în vârf, care domină marea și casele scunde
ale satului. Sally mi-a spus că vrea să aibă pe platformă jardiniere cu plante care să atârne către baza farului.
S-o văd și pe asta – în jos sunt peste cinzeci de metri! Zeița a fost rebotezată în Zeița Mării și Joel a întemeiat
o firmă care plimbă turiștii amatori de scufundări printre numeroasele epave care se găsesc în Canalul
Mânecii. Am înțeles de la el că afacerea e profitabilă, pentru că voia să cumpere o a doua ambarcațiune, de
astă dată un velier – of, obsesia lui pentru navigația cu pânze, ca odinioară! Sally e bineînțeles ocupată cu
relațiile cu clienții și face ce se pricepe ea cel mai bine să facă – dă dureri de cap întregii populații masculine
din zonă, spre exasperarea căpitanului. Locuitorii din Louannec și din împrejurimi o știu ca pe logodnica
norocosului americano-breton. Am vrut să le pomenesc ceva de nuntă, dar mai bine nu mă amestec. Ei
trăiesc oricum împreună, de parcă ar fi căsătoriți de mult – pe vremea mea asta era ceva șocant, dar acum
am observat că nimeni în afara mea nu se scandalizează. Cred că ar trebui să-mi revizuiesc opiniile.
Samuel Oz
El pare puțin nefericit, fiindcă toată ancheta s-a finalizat fără nici un amestec al entităților din afara
materiei, în care continuă să creadă cu strășnicie. Își caută o nouă secretară și tot nu s-a împăcat cu Carla,
care și-a lansat propria linie de bijuterii și a devenit o persoană respectată în lumea modei, fără nici un ajutor
(benevol și dezinteresat) din partea bunicului ei. Samuel a făcut o afacere excelentă colaborând cu Joel
Kervran – după ce se termină cele trei luni de sezon turistic în Bretania, Joel caută comori pe diferite epave
răspândite pe mările și oceanele lumii, iar expedițiile sunt finanțate de bijutier. N-a găsit încă aurul incașilor,
dar a scos din Atlantic două cufere cu tezaure precolumbiene, care au constituit subiect de inspirație pentru
cea mai nouă colecție de coliere a lui Samuel.
Giuseppe Tasso
După un proces răsunător, a fost condamnat pentru instigare la crimă cu premeditare, contrabandă cu
stupefiante și o mulțime de alte delicte. Averea i-a fost confiscată, ca despăgubire – parțială – pentru
societatea care a pierdut Costa Brava. Bijuteriile furate de Leloup au ajuns înapoi la posesorii lor, mai puțin
diamantul sângeriu, care n-a mai reapărut niciodată. Evelyne Bishop a făcut – după cum îi este obiceiul –
scandal că nu i-au fost recuperate toate pietrele din colier și nici diamantul, dar Carla a împăcat-o spunându-i
că roșul nu-i stă bine și proiectând pentru ea, cu perlele rămase, un colier mai simplu, în care a adăugat o
mulțime de diamante albe. Toată lumea a fost de acord că bijuteria aceasta era mai elegantă decât vechiul ei
colier, iar Evelyne i-a pus tinerei o vorbă bună în cercurile bogate din New York. Fata mai are acum un
magazin și în Statele Unite, unde vinde în principal bijuterii cu pietre prețioase, iar modelajul în paste
polimerice a devenit doar o relaxare de timp liber. Tasso, pe care la greu l-au părăsit toți amicii și l-au turnat
toți colaboratorii, a avut de înfruntat meticulozitatea lui Maximilien Duchamp, care a adunat împotriva lui probe
zdrobitoare, reducând prin aceasta la tăcere toți avocații mafiotului. Dinamita a fost recuperată, ambalată în
noi cutii de carton, pusă în altă ladă de lemn și expediată pe continent, acolo unde o echipă de constructori de
drumuri o așteptau în zadar, după ce Leloup o furase din portul Bastia. Pentru jaful și naufragiul de pe Costa
Brava, Tasso a primit douăzeci și cinci de ani de închisoare. Nu l-a putut scăpa nici măcar faptul că suferise o
criză cardiacă, înainte cu o zi de arestarea sa. A fost transferat la o închisoare de maximă securitate din Italia,
unde împarte celula cu un temut hoț de mașini. Vor putea, desigur, sta de vorbă pe îndelete despre
anvelopele cu cameră și cele fără cameră. Au timp, foarte mult timp la dispoziție. Asasinii lui Leloup au ajuns
și ei să primească o binemeritată pauză de meditație, la loc răcoros, cu gratii și haine vărgate plătite din
bugetul statului. Maximilien Duchamp a fost promovat pentru treaba excelentă pe care a făcut-o.
Fabio Rossi
Arestat la domiciliu timp de câteva luni, Fabio a avut un proces greu. Ziarele l-au ridicat în slăvi și l-au
târât în noroi în același timp, împărțind lumea în două tabere: pro-Fabio și împotriva lui. Posibilitățile de
90