"Sangele lui Isis" (pdf)

Așa ajunse domnul Heller să-și împodobească biroul din cameră cu propriul chip – portretul îl înfățișa
privit dintr-o parte, cu profilul decupându-se pe un fundal întunecat, în contrast cu paloarea chipului și cu aurul
părului lung, care îi cădea pe umeri. Zâmbea scoțând la vedere niște canini puțin ascuțiți și alungiți, care
aveau de-a face mai mult cu o costumație de Halloween, decât cu personajele din filmele de groază. Obrazul
îi era parțial ascuns de gulerul ridicat al unei mantii negre, care se confunda cu fundalul, dar ceea ce atrăgea
în tablou erau ochii – mari, violet-închis, cu privirea hipnotică. Oricine ar fi fost, artistul se achitase cu brio de
misiunea lui – crease un Dracula nu înspăimântător la vedere, ci în stare să fure mințile. Și ce e mai teribil
decât ca omul să cadă sub vraja unei alte făpturi și să devină incapabil să gândească pentru sine?
Atunci când nu privea pe geam pictorii și desenatorii la lucru, Ulrich își omora vremea cu două
activități: citea și mergea prin muzee. Teancul de cărți scrise de Caroline Mac Namara constituia un obiect de
studiu pe care Ulrich îl trata cu seriozitate. Femeia se folosise de mulțimea de limbi antice pe care le
cunoștea, ca să facă studii comparate de mitologie. Se mișca dezinvolt printre legendele babiloniene, cele
grecești, romane, indiene, dar în special evoca adesea magia Egiptului faraonic. „Prima sfântă familie” –
susținea ea – „a fost cea formată din Osiris, Isis și Horus, cu trei mii de ani înainte de nașterea creștinismului.
Uciderea lui Abel de către Cain e un deja vu și se regăsește în crima odioasă a lui Seth – nimic nou sub
soare! Acesta și-a ucis fratele, pe Osiris și i-a dezmembrat trupul pentru a-și ascunde fărădelegea. Prin
comparație cu religia Egiptului antic, mitologia creștină, ca și a celorlalte culte monoteiste, e profund misogină.
Sfânta familie e formată de atotputernicul Dumnezeu, de Fiu și abia la urmă de mamă, care apare mai
degrabă ca o figură aflată pe o treaptă ierarhică inferioară. Tatăl și Fiul sunt zei – mama, o biată muritoare
dotată doar cu răbdare și supunere, singurele ei calități. Pe când Egiptul ne oferă modelul unei Isis luptătoare,
o zeitate la fel de importantă și de plină de putere ca Osiris sau Horus. Putem concluziona că mitologia
egipteană, mai veche, a păstrat un filon ancestral cu origini în îndepărtata epocă a matriarhatului”.
„Ia te uită” se minună Ulrich. „Caroline vorbește de lucruri interesante. Credeam că studiile docte mă
vor plictisi, dar găsesc aici o poveste mai captivantă decât un roman. Hm, trupul lui Osiris care a fost făcut
bucăți și apoi a renăscut întreg – oare de ce mi se pare cunoscută istoria asta? Oare e vorba de vampiri?” Ca
să afle mai multe, domnul Heller se duse la Luvru și petrecu zile în șir în secția de antichități egiptene. Ajunse
să cunoască fără greș istoria sacră a Egiptului: eterna rivalitate dintre zeul luminii, Osiris și fratele său Seth,
zeul nopții, al întunericului și al morții, asasinarea lui Osiris, rătăcirea lui Isis, soția-soră a lui Osiris, pe
pământ, căutând corpul soțului răpus, învierea lui Osiris, peste care fiul său, Horus, a suflat suflul vieții –
eterna poveste a victoriei vieții asupra morții (deși Ulrich se cam îndoia că lucrurile se terminaseră chiar așa,
el fiind ferm convins că întotdeauna moartea iese biruitoare). Vampirul privi statui, picturi, mumii, din ce în ce
mai fascinat de scena renașterii lui Osiris – „a fost tăiat în bucăți, iar bucățile s-au sudat la loc”, recită el în
gând. „Întocmai ca în lumea noastră – nici pe noi nu ne poate nimeni nimici, decât arzându-ne trupurile, altfel
ne refacem. Osiris era ca noi – etern și capabil să renască. E doar o singură deosebire,altfel i-aș fi suspectat
pe acești zei egipteni că erau de un neam cu mine. Dar nu, Osiris și Isis au avut un prunc, pe Horus, pe când
noi nu putem avea copii. Doar mușcând o ființă muritoare îi dăruim nemurirea, altă cale nu există. Doar
dacă… dacă în decursul mileniilor egiptenii au modificat povestea, ca să corespundă unui punct de vedere
uman? De ce nu am văzut nici o statuetă sau o reprezentare a lui Isis gravidă? Ce fel de copil era Horus?
Unul născut de ea, sau creat din sânge nemuritor? Dobândirea nemuririi nu este posibilă decât plătind prețul
sângelui – a plătit oare Isis, sau Osiris, acest preț?”
Se frământă astfel mult timp, apoi hotărî să abandoneze subiectul sfintei familii egiptene și să
studieze cărțile Carolinei pentru ceea ce ea-i spusese să caute: trebuia să dea de urma diamantului sângeriu.
Ulrich află că egiptenii iubeau și foloseau pietrele prețioase ca talismane magice. Cele roșii le plăceau în mod
deosebit – nu făceau distincție între ele, le numeau pe toate carbunculi și credeau că sunt benefice pentru
sănătate. „Când Isis l-a născut pe Horus, sângele ei s-a scurs în pământ și astfel au apărut pietrele roșii” citi
el. (Aha, Isis nu era vampir și nici Horus!). Nestematele roșii sunt simbolul vieții, al renașterii perpetue, ca și
sângele”.
-Prețul plătit pentru nemurire, murmură Ulrich. Oare când își înmormântau faraonii, acoperiți cu aur și
nestemate, egiptenii credeau că au plătit prețul? Că oamenii aceia morți vor renaște asemenea lui Osiris?
Sau… sau asemenea nouă?
Cu mintea plină de întrebări de la căror răspuns nu era sigur, hotărî să plece în căutarea Carolinei
Mac Namara, ca ea să-i lămurească sensurile ascunse ale vechilor legende. Simțea că deslușește lucruri
tainice ascunse între pagini și nu se îndoia că bătrâna oarbă știa mult mai multe decât scrisese. De fapt lui
Ulrich i se părea corect să facă un schimb de informații – întâlnise de nenumărate ori povești cu vampiri în
literatura antichității și era convins că și ea le citise și că-i stârniseră curiozitatea. „Ea are voie să afle”, decise
el. „De fapt știe oricum. Noi am fost aici de când lumea. Suntem neschimbați ca și coloanele vechilor temple –
timpul ne macină, dar nu ne poate distruge. Au existat oare Isis, Osiris, Seth și Horus în carne și oase, sau e
doar o alegorie despre bine și rău? I-o fi văzut oare cineva dintre ai noștri pe când hălăduiau încă pe pământ,
în noaptea timpurilor?”
93