"Sangele lui Isis" (pdf)

-Nu, Sally, e lichid și e livrat în recipiente dedicate. Dar oricum locul lui e undeva lângă sala
motoarelor, nu în cală.
-Da, dar aici e urma dreptunghiulară a unei lăzi mari de lemn – uite, am găsit și o așchie. Lada era din
lemn negeluit, nevopsită. Ce presupui?
-De unde să știu eu? Poate nisip, dacă Fabio Rossi a avut ca animal de companie o pisică. Sau…
sincer, nu am habar.
Sally nu păru să guste gluma cu pisica.
-Păcat că nu știi, pentru că e interesant. Erau de fapt două lăzi, exact pe linia mediană a calei, una la
o treime de prova și cealaltă la o treime de pupa. Am măsurat cât se poate de precis, cu lungimea brațului
meu. Apoi am căutat sub apă, dar aici nu se mai află nici o ladă.
-Ești convinsă că urmele de care vorbești sunt de la ultima cursă? Spațiile pentru pasageri trebuie
mereu să arate bine, dar cele tehnice nu se vopsesc cu anii. Dacă pe undeva s-a scorojit vopseaua, așa
rămâne.
-Bine, voi afla când a fost vopsită cala pentru ultima oară, făcu ferm Sally.
-Află după ce ajungem pe țărm, i-o întoarse Joel. Ne trebuie oxigen până să ajungem la Zeița, asta
dacă nu vrei să înoți spre ea la suprafața apei.
Sally nu zise nimic, se afundă sub apă și ieși din cală prin spărtura uriașă provocată de contactul
vasului cu stânca. Joel o urmă. Urcară la bordul Zeiței venind, aparent, din direcție opusă epavei, tot fără să
fie observați de pe țărm. După duș și uscarea părului, Sally apăru în bucătărie unde lăsase „planul de acțiune”
și notă „lăzi – vopsea cală”.
-Joel, dacă un pachebot transportă și altceva decât pasageri, asta se menționează în vreun act?
Există un soi de foaie de parcurs, ca la camioanele de mare tonaj?
-Un pachebot transportă prin definiție oameni, explică Joel. Nu poate fi vorba de un transport mixt,
oameni și mărfuri. Indiferent ce s-a aflat în lăzile care te interesează pe tine, era nevoie ca lucrul acela să se
afle la bord, asta e tot.
-Tu n-ai avut niciodată lăzi pe Steaua Atlanticului?
-Ba da, recunoscu Joel. Cala era împărțită în mai multe compartimente, dintre care unul pentru
alimentele neperisabile, care nu aveau nevoie să stea în camerele frigorifice. Dar Steaua Atlanticului era un
transoceanic, nu exista posibilitatea aprovizionării pe parcursul drumului. Costa Brava debarca turiștii care
aveau poftă de vizitat localități în fiecare port destul de mare ca nava să poată trage la mal cu tonajul ei
impresionant. Cât timp turiștii erau pe țărm, bucătăriile restaurantelor aveau vreme destulă să fie
aprovizionate.
-Sau era timp destul ca cei interesați de contrabandă să-și desfășoare activitatea în voie, replică
Sally.
-Mda, e posibil. Te gândești la ceva anume?
-Stupefiante? întrebă femeia.
-Zău, Sally, hotărăște-te ce anchetăm noi aici: un furt de bijuterii, un șir de crime sau un trafic de
droguri?
-Având în vedere că clientul nostru e bijutier, înclin spre furtul de bijuterii, spuse ea zâmbind. Dar
deocamdată astea nu sunt decât…
-Știu. Ipoteze de lucru.
crezi?
Cap.11 O cină între prieteni
-Auzi, tu cu ce te îmbraci diseară? întrebă Sally în loc de bună dimineața.
Joel zâmbi.
-Am norocul că nu sunt femeie. Niște pantaloni și o cămașă mai de doamne-ajută s-or găsi pe aici, nu
-Asta nu ajunge. Trebuie să plecăm la Nisa chiar acum, pentru că la Bonifacio sunt slabe șanse să
facem cumpărături.
-Nu am chef de cumpărături și nu le văd rostul.
-Bănuiam eu, dar pornește motorul ăla odată și-ți explic pe drum.
Când Corsica pieri din câmpul ei vizual, Sally se instală comod pe punte și începu să explice:
-Fii sigur că Samuel a ales un restaurant unde ținuta e obligatorie, fie și numai ca s-o scoată pe Carla
din eterna ei pereche de blugi. Vrei să nu poți intra în sală pentru că nu ești îmbrăcat conform etichetei
impuse?
54