"Sangele lui Isis" (pdf)

și astăzi. Numele de Nicholson, Katia l-a luat în iarna lui 1917, pentru a-și proteja copilul. Emigranții ruși
vorbeau de atrocitățile armatei roșii și de serviciile secrete sovietice, care ar urmări lichidarea fostei aristocrații
ruse, indiferent unde s-ar afla reprezentanții ei. Acum povestea sună mult mai logic, nu?
Nelly îi întinse bijutierului înmărmurit un pic.
-Înăuntru găsești copia tuturor actelor pe care le-am cercetat și a scrisorilor schimbate de Katia cu
Marie, obținute prin bunăvoința urmașilor acesteia.
-Ești cu adevărat un demon, dacă ai reușit să descâlcești toate astea, spuse impresionat Samuel Oz.
Cine ar fi crezut că scufundarea Titanicului are legătură cu piatra roșie?
-Demon sunt, dar nu mi-am folosit decât flerul de investigator, așa cum ar face un polițist isteț. Partea
ezoterică, paranormală cum îi spuneți voi a poveștii mă interesează tot atât de mult ca și pe tine și am de
gând să merg până la capătul firului.
-Să mă ții la curent, Nelly.
-Da, dacă și tu îmi spui unde pot să dau de Caroline Mac Namara.
-Las-o în pace pe biata Cora, sări speriat bijutierul.
-Cred că „biata Cora” e mult mai puternică decât pare, replică Nelly. Și mai cred că în legendele și
miturile celor din vechime, pe care ea le-a studiat, sunt multe istorisiri despre lumea noastră.
-Deci știi de cărțile ei?
-Oh, da. Dar nu destul! Samuel, te las acum. Fie că-mi spui, fie că nu unde o pot găsi, tot voi da de
Cora, dar jur că n-o caut ca să-i fac vreun rău. Dimpotrivă, s-ar putea să-i fac un mare bine. Pentru tine am
doar un sfat: viața e scurtă, iar tu ai dovedit că ai răbdare. Exagerat de multă răbdare și anii pierduți nu se
întorc. Mai gândește-te la asta. La revedere!
---//---
Conacul familiei Mac Namara seamănă ca două picături de apă cu casa lui Scarlet din „Pe aripile
vântului”. De fapt bătrâna Mac Namara, mama lui Evelyne și a Corei, se inspirase copios din film când ceruse
arhitectului să-i construiască o casă mare, de modă veche în mijlocul unui parc englezesc, clasic. La lăsarea
întunericului, Ulrich se strecură nevăzut înăuntru. Purta pantaloni negri de catifea reiată și o cămașă movînchis
de mătase, care-l făcea să se confunde cu negura nopții. Așteptă retragerea personalului domestic,
apoi intră pe un geam deschis și se piti în odaia Evelynei. Aceasta se pregătea de culcare, demachiindu-și cu
grijă în fața oglinzii obrazul pomădat. Ulrich o urmări din dosul unei draperii până când ea termină – era în
stare să piardă ore lungi ocupându-se cu propriul chip – apoi ieși din ascunzătoare și-i astupă gura cu mâna,
forțând-o să-l privească în ochi.
-Vei dormi neîntoarsă până la răsăritul soarelui. Nu vezi nimic, nu știi nimic!
-Voi dormi, repetă Evelyne în transă.
-Aşa să faci. Unde e camera Corei?
-Oh, biata mea soră!
-Cu mine nu joci rolul ipocritei, pentru că nu suport genul ăsta de oameni. Te mai întreb încă o dată,
unde e camera Corei?
Ameţită de privirea ochilor violeţi, Evelyne şopti:
-A doua uşă pe dreapta, cum ieşi din camera mea.
-Bine. Acum dormi!
Femeia adormi în timp ce mergea. Vampirul o prinse şi o puse pe pat, învelind-o cu grijă, apoi o privi
de aproape, murmurând pentru sine:
-Fără vopsele pe faţă eşti o babă ca oricare alta. Soră-ta e mult mai frumoasă!
Ieşi discret din cameră şi închise uşa în urma lui. Ascultă la uşa Corei – o voce fredona o melodie
veselă. Ulrich apăsă pe clanţă şi uşa se deschise. Privi în jur – Cora era singură, aşezată într-un fotoliu iar pe
masa de lângă ea se zăreau mai multe cărţi în scriere Braille. Vampirul se opri în prag.
-Intră, spuse femeia. Cred că te ştiu de la Nisa, nu? Sper că nu te atrage sângele unei băbătii uscate
ca mine!
-E remarcabil darul tău de a vedea dincolo de realitate, zise Ulrich înaintând. Pot să iau loc?
-Desigur. Sunt uneori o gazdă execrabilă, dar nu am prea mulţi oaspeţi şi uit mereu ce ar trebui să
facă sau să spună un om politicos.
-Nu pari surprinsă de vizita mea şi nici speriată.
-Nu sunt, răspunse Cora cu o voce fermă. Dacă ai fi vrut să mă ucizi, ai fi făcut-o de prima dată când
m-ai întâlnit. Aşa că de ce aş fi speriată? Iar surprinsă? E un nonsens. Mi-ai spus că ai cumpărat cărţile pe
care le-am scris, iar dacă ai apucat să le citeşti, e firesc să vrei să ştii mai multe.
-Cora, întrebă Ulrich, în cercetările tale ai dat de poveşti despre lumea noastră? Cine erau zeii
anticilor – Isis, Osiris, Horus? Vampiri? Oameni? Entităţi din afara materiei? Fiinţe venite din galaxii
îndepărtate?
95