"Sangele lui Isis" (pdf)

– epava pe care o cerceta era a Stelei Atlanticului. Joel se trezi lac de sudoare, odată cu mijirea zorilor. Nu
era un om friguros, se dezbrăcă și plonjă în apa rece. După o jumătate de oră de înotat, imaginile confuze ale
visului i se evaporară din minte.
Exasperanta Sally nu se ivi nici în ziua aceea, nici în următoarea. „Asta e, va trebui să mă descurc
singur. Păcat, pentru că nu părea proastă și era drăguță-foc. Oare s-a întors la Nisa și i-o fi spus lui Samuel
că viața pe mare o plictisește peste măsură?” Își cumpără o lunetă și din iahtul care staționa în larg se apucă
să scruteze țărmul, dar înlemni. Sally, în costumul ei de baie argintiu, își legăna formele perfecte în fața unui
individ aflat pe plajă care, judecând după echipament, era instructor de scafandri. Individul arăta revoltător, cu
mușchi de culturist și un slip imoral de strâmt. Sally plonjă în apă și Joel o urmări înotând. Înota bine, repede,
sigură de sine și nu se temea de apa rece. Privirea căpitanului lunecă din nou spre partenerul secretarei – era
genul de puști care abia scăpase de coșurile din adolescență, cu o figură destul de tâmpă, dar având bicepși
și pectorali impresionanți. Tipul se uita hămesit după trupul de naiadă al lui Sally, iar ea părea că se joacă
doar, conștientă de magia pe care o exercita asupra bărbaților.
Joel își întoarse ochii de la cei doi, dezgustat. Prefera imaginea dezolantă a epavei decât acel cuplu
care părea că flirtează fără griji. Și, ce era mai rău, își dădu seama că simte în inimă împunsătura amară a
ghimpelui geloziei. „La dracu, Joel, ești un prost. Un adevărat prost!” îi spuse vocea interioară.
În seara aceea duse Zeița în port și o legă zdravăn de ponton. Adormi greu în cabina lui de sub punte
și se trezi devreme, mai bine zis îl trezi un ușor fâșâit – zgomotul discret făcut de o persoană care se
furișează. Joel aprinse luminile pe navă – era încă noapte - și sări în picioare ca să prindă infractorul. Ieși din
cabină și rămase stupefiat – Sally se afla pe culoarul strâmt dintre cabine, târându-și valiza pe roți și ținând
într-o mână un sul de hârtie.
-Sally, pentru Dumnezeu, ce faci aici? Ai plecat de la hotel?
-De mult, căpitane. Misiune îndeplinită!
-Scuză-mă, nu înțeleg. („Te-ai dus de fapt să stai la malacul ăla cu alură de idiot, femeiușcă
ușuratică”, îi șopti, răutăcioasă. vocea din minte.)
-Nu înțelegi pentru că încă dormi. Dă-mi voie să-ți prepar o cafea, dacă ai pe aici cele necesare..
Joel o privi pregătind două cafele, în bucătăria micuță a vasului. Își schimbase hainele, abandonase
rochiile de mătase pentru o ținută marinar, sau ceea ce-și închipuiau buticurile de lux că trebuie să poarte un
marinar: pantaloni albi trei-sferturi, încălțări fără toc din pânză albastră, tricou albastru-marin cu guler marinar,
beretă și impermeabil. „Iar eu sunt în pijamaua mea veche. Minunat” gândi Joel.
Sally puse ceștile pe masă – prepara cafeaua în stil italian, în porții mici, extrem de concentrată. O
bău pe a ei fără zahăr, dintr-o singură înghițitură și oftă.
-Ce bună a fost! Sunt obosită de dorm pe mine!
-Zău? Să înțeleg că instructorul tău de scufundări e un tip atât de viril încât nu te-a lăsat de loc să
dormi în noaptea asta?
Se așteptase ca ea să se supere și probabil ar fi avut motive temeinice să o facă – în fond el nu avea
nici un drept să se amestece în viața ei particulară. Întrebarea îi scăpase fără să vrea, iar vocea îi sunase
plină de ciudă.
-Scuze. N-am vrut să spun asta. Te privește ce faci și cu cine. Atât că te-am așteptat degeaba câteva
zile și nu mi-a plăcut că ai dispărut fără să dai nici un semn de viață. Știi, secundul nu părăsește vasul fără
să-i raporteze căpitanului unde se duce și pe cât timp.
Sally începu să râdă și râse cu o poftă nebună, de-ai fi zis că n-avea de gând să se oprească
niciodată. După ce se potoli totuși, spuse amuzată:
-Ei, poftim, bărbați nebuni! Dacă voiam un tip viril, nu trebuia să cobor de pe iaht, aveam și aici parte
de unul și încă un exemplar destul de inteligent. Nu, mie îmi trebuia exact genul de om care era instructorul –
un puști plin de sine, încântat că o femeie matură se uită la el și dispus să-și dea drumul la gură și să înșire
vrute și nevrute. Un prost desăvârșit, cu alte cuvinte.
Joel o privi încurcat – nu-i scăpase complimentul mascat pe care ea i-l făcuse, nici modul în care se
uita la el.
-Ce vrei să spui? Că te-ai folosit de tânărul acela?
-Firește! Ai uitat că suntem în misiune aici? Eu nu. În Bonifacio există un bar în care se adună
scafandri, iar la ancheta oficială scafandrii ăștia au fost folosiți din plin și instructorul meu știa tot ce se
discutase acolo în ultima lună. Eu nu puteam intra în acel local – se pare că singurele femei care se
aventurează în zonă sunt prostituatele în căutare de clienți.
-De ce nu mi-ai spus? tresări Joel. Sunt marinar și nu mă dau în lături să intru într-un bar mai
deochiat. Am fi putut merge împreună.
-Greșit! Acum ești proprietar de iaht și oamenii cu situația ta frecventează alt soi de localuri. N-ai fi
făcut decât să trezești suspiciuni.
-Și ai aflat ceva interesant de la barul acela?
Sally zâmbi enigmatic.
48