You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
ISTORIE LITERARĂ<br />
blicării chiar a poeziilor decente, a postumelor pe care, ulterior, Ion<br />
Negoiţescu le va considera partea cea mai valoroasă a operei eminesciene<br />
[36]. Sunt, o spun cu toată cumpătarea, adeptul tezei de<br />
la antipod, susţinută de Perpessicius şi mulţi alţii. Merită să cunoaştem<br />
şi cea mai măruntă chitanţă semnată de Eminescu, chiar<br />
dacă pudibonzii şi iconodulii vor protesta. Ei se tem să nu-i fie afectată<br />
imaginea. E o copilărie. E ca şi cum ne-am speria că o groapă<br />
săpată într-un munte l-ar putea prăbuşi. Eminescu este o materializare<br />
a necuprinsului feldeinţei omeneşti, în imensitatea sa labirintică.<br />
E un capitol şi o materie ale umanismului modern şi<br />
post-modern. Nu-l poţi îngrădi cu interdicţii şi tabuuri, fără a săvârşi<br />
crima de les-adevăr. Dante a spus-o atât de frumos: "E s'io al vero<br />
son timido amico, / Temo din perder viver tra coloro / Che questo<br />
tempo chiameranno antico" ("De-aş spune adevăr pe jumătate / Mă<br />
tem să nu par mort acelor' care / Numi-vor timpul meu Antichitate",<br />
trad. mea, G.P.; Par., XVII, 118-120, ed. Scartazzini-Vandelli). Eminescu<br />
e o instituţie a panoramei Spiritului, i se pot aplica vorbele<br />
venite dinspre Havel: e interzis a interzice. Poetul e o natură, în care<br />
firul de iarbă trebuie cercetat ca şi stejarul, viermele ca şi ciocârlia.<br />
Tot ce este real în legătură cu el sporeşte cunoaşterea fiinţei gânditoare,<br />
în toate etajele ei.<br />
www.oglinda<strong>literara</strong>.ro<br />
Ce semnificaţie au ? La această întrebare, răspunsul se<br />
află infuzat în paginile anterioare. încerc o condensare, apropiindumă<br />
de texte. Majoritatea sunt textualizări fantasmatice ale unor împreunări<br />
ipotetice (domină subjonctivul: "să-ţi", şi optativul: "ţi-aş")<br />
sau vag anticipate , garnisite cu toate jocurile erotice adiacente: felatio,<br />
cunnilinctus etc. Femeia acestor pagini este una super-activă,<br />
de o frenezie insaţiabilă şi o sprinţară voracitate libidinală, proiecţia<br />
acelui prototip definit brutal de Baudelaire într-unui din caietele<br />
sale ("Femeii îi e foame şi vrea să mănânce; sete şi vrea să bea. E<br />
în călduri şi vrea să fie posedată" - Baudelaire foloseşte un verb<br />
mai dur) [37] sau mai actual, a celui socotit emblematic de Bruckner-Finkielkraut:<br />
"Ce-mi place la fetele din filmele porno este că<br />
sunt ca bărbaţii: au chef tot timpul să facă dragoste" [38] . Registrul<br />
în care sună aceste lubricităţi este îndeobşte unul ludic-folcloric.<br />
Vocabularul e, dacă dăm laoparte expresiile pe şleau, când fantezist<br />
("bumburig", "bumbarara", "bumbarază" etc), cu o rabelaisiană<br />
bună-dispoziţie {"Două guri ai, chip frumos, / Una-n faţă, una-n jos,<br />
/ Una dulce şi fudulă / Alta este pentru p..ă" - Ia te-ntinde, 1880-<br />
1882), când metaforic în cheie rustică, principalele elemente de referinţă<br />
fiind din universul rural: "tăşulca", " valea", "călare", "desag",<br />
"rădăcină", "tulpină", "vânatul" "măgar", "bice", "hârdău", "treucă",<br />
"vătaf", "fântână", "scăuieş", "şezătoare", "unt de oaie", "pădure",<br />
"frunza verde", "caşul" ş.a. (Într-o însemnare din 1883, poetul se<br />
întreabă chiar dacă nu cumva "[testiculul] meu dat îndărăt de ţăran<br />
să fie cauza dezvoltării mele estraordinare?") Textele deocheate în<br />
proză, mai târzii (unele, din perioade tulburi), au un vocabular net<br />
neologistic şi marcat urban: "infinit", "procreaţiune", "sens", "selectează",<br />
"compliment", "proporţionale", "lux", "ignoranţi", "genitale",<br />
"propensiune", "foetus", "escitez", "neutră", "parfumuri", "cultivez",<br />
"estraordinare", "pozitiv", "abonament", "piano" (pian), "cocotă",<br />
"sergent de stradă", "filosofie", "palton". Intemperanţa de limbaj , la<br />
Eminescu, ia, în versuri, coloratură ancestral ţărănească , iar în<br />
proză , una limpede orăşenească. Cred că avem din nou de-a face<br />
cu dualitatea natură-cultură. Versul e un spaţiu primar, originar -<br />
proza, unul secundar, grefat, dobândit.<br />
Dacă reuşim să facem abstracţie de limbajul scandalos, orgiastic,<br />
vom observa că propensiunile poetului merg către acuplarea<br />
crâncenă, în care suflet şi trup sunt una ("se ating, chimic,<br />
galvanic sau electric sau arzător" - Novalis [39] ). Tot Novalis, citat<br />
de acelaşi Julius Evola , clama, într-unul din Fragmente-le sale că<br />
"femeia este supremul aliment vizibil care face trecerea de la trup<br />
la suflet" [40] . Această nevoie, de a "consuma" femeia, de a şi-o însuşi,<br />
- poate şi mai adecvat spus ar fi : de a şi-o încorpora - ("deoarece<br />
simţi în ea propriul tău complement, ai vrea ca ea să<br />
înceteze a mai fi o altă fiinţă" - J.Evola) [41] , o găsim şi în fragmente<br />
semnificative din poeziile neruşinate: "Moment dulce, când<br />
te rod " (Şezi călare, 1880-1882) sau "Dinnăuntru să te mînc" (id.<br />
; avem de-a face aici cu ceea ce, în sofisticatul limbaj al psihanalizei<br />
pedante se numeşte "faza canibalică a libidoului"). în acelaşi<br />
timp, Eminescu se simte el însuşi absorbit , aspirat, de-personalizat<br />
de acest Maelstrom care este erosul: "Sufletul (meu) în tine-l tragi"<br />
(Când tu treci, variantă, 1882), sau, în proză, într-o însemnare din<br />
1881: "întreagă o vrei (despre femeie e vorba), întreg i te dai".<br />
Poetul exprimă, pe alocuri, un priapism, un macho-ism de circumstanţă,<br />
echivalând rufian vigoarea creativă cu cea sexuală<br />
("Demnă-i de poetici pene / Dezlegarea de izmene. / Vrei să scrii un<br />
bun roman? / p..a-ţi scoate la meidan. / Are scriere vioaie? / Scriitorul<br />
are c...e, / C-un cuvînt, fără de-aceste, / Scriitorul prost îmi<br />
este" - Nunta lui Pepelea..., 1876) şi un pan-sexualism violent, avant<br />
la lettre : "Toate fiinţele-ar fi nule / Fără pi..e, fără p..e /.../ C-un cuvânt,<br />
a' lumii scule [42] / Parte-s pi..e, parte-s p..e" (id.) , proclamînd,<br />
goliardic şi freudian, şi substratul erotic al artei: "Spuneţi tot<br />
ce vreţi, nu-mportă: / Nu-i poem fără de bortă!" (id.).<br />
În fine, mai sunt de sesizat accentele misogine, aici mai mult<br />
în nuanţă grotesc-burlescă şi îndreptate cu precădere înspre venalitatea<br />
amorului. Banul e îngemănat cu oniricele voluptăţi ale luxurii,<br />
reversul deliciilor este componenta mercantilă. "Parale",<br />
"gălbenaşi cu zimţi", "bani", "franci", "gologani" sunt mereu amestecaţi<br />
între cele două trupuri.<br />
Ce valoare au? Estetic, mică. Unele piese sunt prelucrări<br />
ale unor motive folclorice, pe care le putem întîlni şi la Creangă, în<br />
, de pildă, Povestea lui Ionică cel prost (poreclit şi Irimiea) [43]<br />
: "Cum o puse, cum să dusă, / Parcă-a fost pustia unsă" (v., în vol.<br />
de faţă, textul Mama când m-o măritat, 1876-77). Gheara leului îşi<br />
lasă amprenta ici şi colo în câte o rimă tipică ("cred-ii / tragedii",<br />
"stoarc-o / poarco", "a cumpăni zic / metafizic").<br />
Valoarea lor reală este cea psihologică. Pornografia n-a fost<br />
pentru Eminescu un teritoriu de performanţă, de sfidare a convenienţelor<br />
spre impunerea altora, mai largi. In această privinţă, poetul<br />
a fost un înţelept conformist (cu excepţiile involuntare, datorate<br />
geniului său). Paginile fără perdea sunt, mai curând, un violon d'Ingres<br />
, dacă nu un sac de box , un tranchilizant. Fireşte că "subsolul"<br />
marelui poet nu e la fel de somptuos cum e superbul castel de<br />
deasupra. E mlăştinos, e jilav, colcăie. Dar numai din apele mocirloase<br />
cresc nuferi (Blaga). Nimic din splendorile fără apus ale <strong>poezie</strong>i<br />
de dragoste eminesciene nu e afectat de foşgăiala crudă din<br />
paginile de "deşănţare" fictivă. În fond, totul stă în frumoasa vorbă<br />
a lui Tudor Vianu: Dragostea e un arbore, cu coroana atingând<br />
cerul, şi rădăcinile adânc înfipte în instinct.<br />
Addenda<br />
Pentru că presupun că unii dintre dvs. aşteaptă şi asta de la<br />
mine, am să arunc un iute spot de lumină şi asupra cuvântului "pornografie".<br />
Acesta, spun arhivarii limbii franceze (de unde provine),<br />
are o dată de naştere certă: l-a inventat şi l-a folosit prima oară în<br />
scris Rétif de la Bretonne, în 1769, într-o carte de 368 de pagini intitulată<br />
Pornograful sau Ideile unui gentilom asupra proiectului de<br />
reglementare a vieţii prostituatelor, în scopul de a preveni nenorocirile<br />
pe care le atrage femeilor lupanarul, cu note istorice şi justificative.<br />
Interesant e că proiectul scriitorului a şi fost pus în aplicare<br />
zece ani mai târziu, în Austria, şi Joseph al II-lea l-a recompensat<br />
în diamante. La origine, deci, cuvântul "pornograf" îşi justifica din<br />
plin etimologia, pentru că e compus din greceştile "porne" = prostituată<br />
şi "graphein" = a scrie. "Pornografie" e atestat prima oară în<br />
1803, tot cu sensul primar: tratat despre prostituţie, şi abia în 1842<br />
îşi face apariţia adjectivul "pornografic", cu înţelesul extins şi generalizat,<br />
de "conţinut obscen". Cuvântul a generat numeroase calambururi.<br />
Poetul şi şansonetistul francez Georges Brassens se<br />
proclama "pornograf al fonografului", iar Proudhon numea arta "cel<br />
mai periculos agent pornocratic" [44].<br />
Între scriitorii de calibru serios, Eminescu nu e nici pe departe<br />
singurul care s-a exersat în genul decoltat. Ediţiile Rabelais<br />
pentru copii (ad usum Delphini) trebuie bine plivite. Delicatul poet<br />
romantic Alfred de Musset a scris o cărţulie , Gamiani sau Noaptea<br />
plăcerilor (1833), pe care n-aş recomanda-o decât celor unşi<br />
cu multe alifii. Baudelaire, iniţiatorul unei noi ere poetice, a avut necazuri<br />
penale cu un grup de poezii (Piese osândite), iar jurnalele<br />
sale conţin pasaje (am citat mai sus unul) de o duritate fără sfieli. Un<br />
alt mare poet, Apollinaire, este autorul unei proze , Cele unsprezece<br />
mii de vergi, în care lubricitatea nu e egalată decât de imaginaţie.<br />
Creangă făcea să roşească tot cenaclul "Junimea" cu<br />
poveştile sale "corosive" (una fiind subintitulată pur şi simplu Povestea<br />
p..ei). D.H.Lawrence, romancier profund, a scandalizat Europa<br />
cu episoadele indecente din Amantul doamnei Chatterley; în<br />
Bucureşti, pe 12 decembrie 1932, i s-a organizat acestei cărţi un<br />
proces literar cu tema "Lucrare pornografică sau operă literară?"<br />
Preşedintele juriului a fost I.Petrovici, viitor ministru al învăţământului.<br />
Acuzarea era reprezentată de Alexandru Hodoş (viitor traducător<br />
al lui Rabelais... pentru copii), apărarea , de Felix Aderca, iar<br />
juriul era compus din Jean Bart, Camil Petrescu şi Liviu Rebreanu.<br />
Din cauza ultimului capitol, marele monolog interior al doamnei<br />
Molly (care gândeşte destul de scabros), romanul Ulise al lui James<br />
Joyce n-a putut fi publicat, vreme îndelungată, în multe ţări. Revista<br />
americană care a publicat în 1920 fragmente din el a fost dată în judecată<br />
pentru obscenitate şi a pierdut procesul. H.G.Wells îi scria<br />
autorului, în 1928: "Existenţa dv. mentală e obsedată de un sistem<br />
monstruos al contradicţiilor. Credeţi în castitate, în puritate, într-un<br />
Dumnezeu care e numai al dv. şi de aceea izbucniţi întotdeauna în<br />
strigăte ale desfrîului, murdăriei şi iadului [45]. Despre Sade (Justine<br />
şcl.), Anaïs Nin (Venus Erotica), Geo Bogza (revista P..a şi<br />
volumul Jurnal de sex), Paul Leautaud (Journal particulier) nu<br />
spun nimic, ei sunt oricum la alt etaj, chiar dacă nu de duzină. Am<br />
vrut doar să se vadă că e vechi şi lung păcatul.<br />
4559
Change language