poezie - Oglinda literara

More documents

Recommendations

Info

EVENIMENT PREMIERĂ DE MARE SUCCES LA TEATRUL MUNICIPAL FOCŞANI „Teatrului nu-i cerem să reproducă ci să creeze. Nu vrem să ne dea iluzia vieţii, ci dimpotrivă, certitudinea iluziei”, scria Mihail Sebastian. Cred că, în cele două seri ( 9 şi 10 mai ) de reprezentaţii ale piesei „Tache, Ianke şi Cadâr”, după Victor Ion Popa, trupa Teatrului Municipal Focşani s-a achitat, aş spune, cu brio de sarcina de a realiza „certitudinea iluziei”. Victor Ion Popa (1895-1946) a fost, în scurta sa viaţă, o personalitate puternică, ancorată, prin toate fibrele talentelor cu care a fost dăruit, în realităţile sociale, şi mai ales, culturale ale vremii pe care a traversat-o. Romancier, dramaturg, caricaturist şi desenator de talent, regizor, director de teatru, profesor de arta actorului la Conservatorul din Bucureşti, scriitorul şi-a folosit toate resursele pentru animarea vieţii teatrale din România interbelică, iniţiativele sale privind necesitatea unei puternice dramaturgii autohtone destinată deopotrivă copiilor şi adulţilor fiind bine primite în epocă, dăinuind şi după moartea sa. Principalele lucrări dramatice acceptate şi intens jucate în timpul vieţii sale: „Ciuta”, „Muşcata din fereastră”, „Răzbunarea sufleurului”, îi aduc meritate elogii în presa de specialitate. Mai mult, succesul fulminant al piesei „Ciuta”îi aduce, în 1923, Marele Premiu Caragiale. Este mulţumit de propria sa muncă, se putea spune chiar fericit până la reprezentarea, în 1932, a piesei „Tache, Ianche şi Cadâr”. Deşi o elaborase cu febrilitate, deşi conţinutul se racorda la realităţile vremii şi răspundea unor frământări oarecum inerente în perioada respectivă, piesa nu are succes. Dimpotrivă! Cade la premieră! Plin de amărăciune părăseşte Teatrul Ventura şi-pentru un timp- activitatea de dramaturg, ocupându-se de romanele care vor apărea în curând. Între acestea romanul „Velerim şi Veler Doamne”, deosebit de bine primit de critica literară, ecranizat, târziu, după moartea scriitorului. Dar destinul piesei nu se scrisese încă. Însuşi destinul de dramaturg foarte jucat este, oarecum, postum. O întoarcere spre repertoriul clasic face ca piesele sale să fie montate pe mai toate scenele mari din ţară, după moartea scriitorului. Între acestea şi „Tache, Ianke şi Cadâr”. Începând cu anul 1956 piesa se înscrie pe orbita maximei popularităţi. Montată la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu o distribuţie de excepţie, ( Ştefan Ciubotăraşu, Jules Cazaban, Octavian Cotescu, Mircea Albulescu ) cunoaşte nu mai puţin de 848 de reprezentaţii şi se bucură de cronici apreciative în presa vremii. În 1957, la Teatrul Naţional Timişoara, este cap de afiş pentru 145 de reprezentaţii. Teatrul din Bârlad (urbea natală a dramaturgului) oferă, în timp, patru versiuni în regii diferite ale piesei devenită deja celebră. În 1971 trupa de amatori a sindicatului „Sanitas” din Focşani intră în concus, în cadrul „Bienalei Caragiale”, cu „Tache, Ianke şi Cadâr”. Şi tot în 1971, Naţionalul bucureştean reia piesa în regia actorului Ion Finteşteanu, iar în 2001, regizorul Grigore Gonţa pune , din nou, tot la Teatrul Naţional Bucureşti bazele unui succes care dăinuie şi azi. Astfel piesa lui Victor Ion Popa trăieşte, cu fervoare, o nouă viaţă. Subiectul piesei atrage prin simplitate şi ancorarea directă în viaţă. Pentru Victor Ion Popa - scriitor de factură semănătoristă - provincia, noţiune ce include deopotrivă oraşul, târgul, satul, reprezenta mediul ideal care perpetua valorile etice tradiţionale. Aici erau respectate cutumele,aici „modern” însemna ascultarea faţă de părinţi, perpetuarea meseriilor, viaţa tihnită, destul de ştearsă dacă n-ar fi fost „mahalaua” cârtitoare şi pestriţă. Falsul conflict între etnii, prietenia, adevăratul sentiment uman care leagă personajele, comicul de limbaj şi de situaţii fac din piesa „Tache, Ianke şi Cadâr” un domeniu ofertant. Şi chiar dacă în Focşani încă nu s-a stins ecoul remarcabilei realizări din 2001 a Naţionalului bucureştean care are în distribuţie pe inegalabilii Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Valentin Uritescu şi pe mai tinerii Monica Davidescu şi Mihai Călin, trupa Teatrului Municipal are curajul să reînvie cu aplomb, cu vervă şi mare poftă de joc personajele bătrânei piese. Sub bagheta maestrului Nae Cosmescu pe scena focşăneană prinde viaţă atmosfera târgului în care toţi se cunosc, ştiu ce pot şi ce vor şi în care doar trecerea trenurilor şi ţârâitul greierilor tulbură tihna după-amiezelor şi nopţilor de vară. Vestea că cei doi copii, Ana şi 4626 Ionel, hotărăsc să se căsătorească bulversează mahalaua. Prietenii de zeci de ani se zdruncină. Bănuielile, alimentate de „înţeleptul” Cadâr, care-i ajută pe copii să fugă, produc o aşa mare tulburare încât cei doi negustori prieteni Tache şi Ianke care-şi ascund o perioadă „complicitatea” la fuga copiilor, sunt aproape de faliment. Cadâr, salvat la momentul oportun, de răzbunarea celor doi, este motorul real al întregii acţiuni. Cei doi tineri „moderni”se întorc la matcă şi împreună realizează, de data aceasta o societate cu adevărat modernă: „Tache, Ianke şi Cadâr Georgeta Vioreanu S.R.L.” Flerul şi experienţa regizorului au făcut ca aducerea în contemporaneitate a piesei să nu deranjeze prin stridenţă. Telefoanele mobile mânuite de „baba Safta” şi de Ianke, precum şi steguleţele reprezentative care împodobeau modestele căsuţe ale celor trei negustori, au adus un abur de modernitate inofensiv dar de un comic irezistibil care a smuls ropote de aplauze. Măiestria regizorului Nae Cosmescu realizator şi al scenografiei şi al coloanei sonore s-a remarcat prin alcătuirea distribuţiei, foarte inspirată. Tache (Sorin Francu), moldovean molcom, ceva mai greoi şi mai aşezat, întocmai cum cerea personajul, a fost, oarecum, opusul lui Ianke (Adrian Damian). Firav şi aproape inconsistent fizic,acesta este spiritual, pus pe glume în orice împrejurare, ocupă toată scena cu verva sa, nu vrea să-şi piardă clientela dar nici să-şi nenorocească fiica, fapt pentru care acceptă mai uşor propunerea lui Cadâr. Acesta, în persoana lui Mihail Spiridonescu, este cel care ascultă, gândeşte şi chibzuieşte atât de bine lucrurile încât până la urmă toată lumea e mulţumită. Experienţa, talentul şi pofta vizibilă de joc a celor trei au atras ropote de aplauze, personajele principale cărora le-au dat viaţă constituind nucleul în jurul căruia au gravitat toţi ceilalţi. O figură aparte a creat actriţa Paula Grosu în „baba Safta”,nedezminţitul ei talent şi dăruirea cu care şi-a îmbogăţit personajul bucurându-se de aprecierea publicului. Un Iţic cu pretenţii, reprezentant „ofiţial” al Comunităţii evreieşti, mânat de interese personale pe care nici nu se străduieşte să le ascundă a fost partitura, bine tratată, a actorului Valentin Cotigă.Obişnuit cu postura de june prim şi aspirant la mâna unor tinere domnişoare, cum l-am văzut şi în multe alte piese, Adrian Rădulescu şi-a onorat rolul adăugându-i o mai mare doză de modernism. Pe rol, Ana, cea care suferă cel mai mult din pricina îngustimii de vederi a tatălui, a fost interpretată de noua achiziţie a Teatrului Municipal Focşani, mai tânăra Cristina Şerbu. Toţi actorii au făcut roluri de zile mari. Bineînţeles pe măsura partiturii repartizate. Echipa – în care nu uităm să includem cu cuvinte de laudă şi serviciile „de culise”, adică:sonorizarea, luminile, realizatorii decorurilor şi costumelor, regia tehnică şi muncitorii de scenă – toţi au răspuns cu promptitudine şi acurateţe cerinţelor regizorale. Şi publicul a plecat mulţumit şi satisfăcut! Iar Teatrul Municipal şi-a mai înscris în palmares un succes! Şi a mai fost ceva! În afara „complotului” din piesă un alt „complot” a fost pus la cale de colegii Paulei Grosu. Actriţa focşăneană a împlinit 55 de primăveri, o dată ce e născută primăvara, pe 12 mai. Dar din acei 55 de ani 40 au fost dedicaţi scenei. Cu dragoste, cu pasiune, cu tenacitate. Ea, câştigătoarea primului Trofeu al Festivalului de Muzică Uşoară „Florentin Delmar”, la vîrsta de nici 16 ani, a adăugat an după an „flori de nu mă uita” la coroana ce-i aureolează cariera. De aceea, în aplauzele sălii, cu emoţie, directorul teatrului, actorul Sorin Francu i-a oferit un frumos buchet de flori, felicitând-o pentru ce-a realizat şi dorindu-i tot ce se cade în astfel de împrejurări. Cu glasul gâtuit de emoţie şi cu lacrimi de fericire şi de surpriză pe obraji, actriţa a mulţumit publicului pe care l-a considerat întotdeauna adevărata sa familie. Şi aşa s-a încheiat încă o seară frumoasă în Focşani. www.oglindaliterara.ro
POEZIE ION MICHECI VIOREL MUNTEANU Mirese Cade asfinţitul peste lume blând Pâcla amintirii vag se întreţesc Fără aripi moare orice gând Şi se scutură pomii de mirese. Târziu Undeva în lume e foarte târziu Târziu e pe inima mea Chiar lumea e o lume târzie Undeva în lume e foarte târziu Pentru o plantă sau un astru oarecare. Până la negru Totdeauna Trebuie să urmeze o noapte Pot să urmeze şi două nopţi Şi mai multe Şi o infinitate de nopţi Până la negru Răsfrângere Sufletul de care suferă Focul Stă adânc înfipt în Infertilitatea locului. Seva coboară zilnic Din vârful copacilor Spre a se adăpa Totul se răsfrânge În ochii stupefiaţi De o imagine neverosimil De halucinantă. Dor Cu cât intervin nişte ani Pe care îi simt la apus Mi-e dor de o bluză de in Bombată în partea de sus Şi mâinile parcă mi-s reci Şi sufletul parcă mi-e cald Şi chiar dacă-i viscol sau nu Cu flori parfumate o scald Cuvântul pe buze e vânt Uscat până-n inimă rea Şi poate sahară râvnesc De-o vreme – siberia mea Pe sticlă de cer adunând Ce pare în inimi divin Bombată în partea de sus Mi-e dor de o bluză de in… Singurătate Eu când intru în natură Parcă m-aş surpa în sfinţi Când cu sufletul la gură Când cu inima în dinţi Calc pe iarbă cu sfială Nu rup flori devin tăcut (ca şi cum aş sparge-o yală între buze şi sărut) Las în pace fluturi gingaşi Şi îmi vine să zâmbesc Când diverse păsărele În perechi se prăbuşesc Ochii tăi fiind departe (unde liniştea ţi-o pierzi) Eu îi simt în adiere Prin copaci cu frunze verzi Degetele tale fine Nefiindu-mi pe aici Eu ating cu ale mele Mâini de rămurele mici Câte-o salcie-mi şopteşte Din crenguţe şi cercei Să te strâng pe tine-n braţe Rătăcită-n trunchi de tei… Pentru tine Dacă-mi dai un semn de viaţă acum când n-au frunze merii S-ar putea să ningă leneş peste casa ta cu maci Deocamdată ies cu bine de prin şanţurile serii Dar prăpăstiile nopţii-s lângă mine - şi tu taci Scad dobânzile în cercul dragostei de poezie Pe la mesele rotunde vântul întâlneşte ploi Şi aş pune dinamită clipelor în temelie Şi aş arunca în aer diferenţa dintre noi. Pentru tine eu m-aş face-n zi de lucru sărbătoare Adevăruri prinse-n doage ţi-aş turna frumos în ceşti Viaţa mi se pare scurtă frumuseţea trecătoare (Toate stând cuminţi sub semnul slăbiciunii omeneşti) Sunt flămând de idealuri – port iluzii-n buzunare La concursuri de speranţe sunt medaliat cu vis Cu ochi umezi de tristeţe indulgentă şi răbdare Eu m-aş face pentru tine rai definitiv promis… www.oglindaliterara.ro 4627
Page 2 and 3:
Coperta 1: Peştişorul-tablou art
Page 4 and 5:
SIMPLE PRECIZĂRI CELE DOUĂ LITERA
Page 6 and 7:
PULS Deunăzi, mi-am amintit de una
Page 8 and 9:
ESEU 4556 Reconstituirea unui succe
Page 10 and 11:
ISTORIE LITERARĂ trebuie înţelea
Page 12 and 13:
POEZIE VASILE GHINEA IULIAN BARBU F
Page 14 and 15:
ATITUDINI Un fals filosof al religi
Page 16 and 17:
NOTE DE LECTURĂ Rolul jurnalistulu
Page 18 and 19:
INTERVIU Interviu cu George Stanca
Page 20 and 21:
NOTE DE LECTURĂ Printre crini şi
Page 22 and 23:
JURNAL DE BIBLIOTECĂ Biserca San P
Page 24 and 25:
INTERVIURILE MELE „NU VREAU ŞI N
Page 26 and 27:
RESTITUTIO zau vremea scrierilor p
Page 28 and 29: JURNAL NECONVENŢIONAL Actualitatea
Page 30 and 31: ESEU ÎNŢELEPCIUNE ŞI VICLENIE F
Page 32 and 33: POEZIE Brabhjot Kaur Poezie indian
Page 34 and 35: INTERVIU INVENTAR LITERAR Sorin Ion
Page 36 and 37: ESEU IUBIRE ÎN INDIA Sumar şi ref
Page 38 and 39: ATITUDINI MARIN IFRIM: TRILOGIA EFE
Page 40 and 41: AESOTERICAE Informaţia Tradiţiei
Page 42 and 43: AVANGARDA RUSĂ 4590 CAVALERUL TRIS
Page 44 and 45: ADNOTĂRI Alături - restaurantul
Page 46 and 47: 4594 PAUL SPIRESCU DUHOVNICEASCĂ N
Page 48 and 49: ROMÂNII DE LÂNGĂ NOI UN LIRIC RE
Page 50 and 51: ATELIER De ce nu a fost scris marel
Page 52 and 53: ATELIER Ultima primăvară a lacrim
Page 54 and 55: EVENIMENT Eugène Ionesco - 100 ans
Page 56 and 57: ATELIER O ISTORIE A LITERATURII ROM
Page 58 and 59: ATELIER Viorel Dinescu - Erosul şi
Page 60 and 61: ISTORII DE PE BLOG Creştinii româ
Page 62 and 63: DANIEL MUREŞAN 5 . JENA ÎNGERILOR
Page 64 and 65: DEZVĂLUIRI era internat la Gătaia
Page 66 and 67: LABORATOR Secretele capodoperelor 4
Page 68 and 69: REMEMBER Holocaust: Tinerii întrea
Page 70 and 71: PROZA De veghe Ecouri stinse de gus
Page 72 and 73: ESEU Panait Istrati, căutătorul d
Page 74 and 75: TEATRU Personajele: - CUCU: După v
Page 76 and 77: SCRIITORI ÎN AGORA (urmare din num
Page 80 and 81: ESEU NOII PRECUPEŢI 4628 Adrian Ga
Page 82 and 83: ESEU viaţă de un dor nemărginit
Page 84 and 85: PROZĂ IEDERA - fragment de roman -
Page 86 and 87: REVIZUIRI Lăsaţi moaştele mitrop
Page 88 and 89: MAPAMOND O clipă în cer 4636 Aure
Page 90 and 91: IMPORTANT Prof.Dr. în istorie Augu
Page 92 and 93: CONSEMNĂRI * * * Maria, Teresinka,
Page 94 and 95: LECTOR Un poet cu revelaţia cuvint
Page 96 and 97: POEZIE IOANA TRICĂ Vremea cu faţ
Page 98 and 99: VARIA Beton şi sticlă România se
show all

poezie - Oglinda literara

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?